Despre mine

Adresa cu care mă puteți contacta este:

E-Mail: soctavian74@yahoo.com

http://popescusilviucada.wordpress.com/

Numele meu este: Popescu Silviu Octavian
M-am născut pe data de 12.09.1944 în orasul transilvănean Sibiu.
Sînt unul dintre finii renumitului poet ardelean și fost minisru Octavian Goga.
De aceea mă numesc și Octavian. Părinți mei au fost intelectuali. Tatăl meu a studiat
dreptul și literele și a funcționat ca profesor de limbă latină si greacă.
Mama mea a studiat conservatorul, secția artă teatrală, la Cluj.
Bunicii după mamă: Bunicul fost Colonel în armata regală si doctor în drept
A fost unul dintre foștii șefi ai Penitenciarului Jilava. Ca urmare este arestat printr-un ordin special al dictatorului Ceaușescu si moare în închisoare, la vîrsta de 60 ani.
De remarcat este, că în calitatea pe care a avut-o, a dat dovadâ de multă omenie. Asa i-a fost
răsplătită, de către regimul comunist, atitudinea demnă, corectă față de deținuți .
Fratele bunicului, a fost general doctor și unul dintre șefii Spitalului Militar Central.
Bunica a fost profesoară de limba română și de franceză.
Bunicii după tată a fost țărani mijlocași. Bunicul a fost împropietărit, prin decret regal, pentru merite deosebite,acte de vitejie în timpul războiului de independență din 1877.
Am un frate geamăn, absolvent al Istitutului Politehnic și al Faculății de Drept din București.
Sora mea, mai mare cu doi ani decît noi, s-a stins din viață prematur la vîrsta de 60 de ani.
A avut cancer.
Sînt absolvent al liceului real Gh.Lazăr din Sibiu, absolvent al Școlii Militare Superioare de Ofițeri, arma Artilerie, absolvent al Academiei Militare Generale, din Bucuresti, absolvent al Institutelor Politehnice din Cluj si București, sectia TCM, absolvent a numeroase cursuri de analiză, programare, cibernetică si cursuri militare de specializare, ca de exemplu a cursului de comandanți de Regimente de la Ploiesti.
Am publicat mai multe cărți de programare și utilizare a calculatoarelor folosite în armata română.
Am îndeplinit, mulți ani, funcția de șef al birourilor de Calculatoare ale Divizilor Mecanizate si de Tancuri din București; am fost analist programator în cadrul Oficiului de calcul al Armatei și șef al Oficiului de Calcul al Departamentului de Înzestrare si Înarmare a Ministerului Apărării, de sub conducerea Generalului Stănculescu.
Am îndeplinit deasemenea funcțiile de comandant de Pluton, Baterie, Divizion de Artilerie, cît si funcția de Șef al Arileriei Regimentului 2 Mecanizat din București.
În noiembrie 1991, mai precis pe 14.11.1991, am organizat, din initiativa mea, o conferință de presă internațională, la GDS(Grupul de Dialog Social), București, pentru încriminarea generalilor ucigași ai armatei, din timpul Revolutiei 1989/1990. În cadrul acestei întîlniri, gruparea anti-Stănculescu, din care făceam parte, a solicitat justiției române judecarea și condamnarea acestuia, pentru crimele sale de la Timișoara si București, anii 1989-1990. Urmare a doua zi am fost trecut de urgență, în rezervă împreună cu Căpitanii Stan Valerian și Ghioc Ilie, componenți a-i grupării anti-Stănculescu.
Am îndeplinit apoi, mai multe luni, funcția de Director Administrativ al ziarului national al Asociației Jurnaliștilor Români(AZR) si am activat în cadrul conducerii Alianței Civice, a municipiului Bucuresti.
În Septembrie 1991 am sprijinit împreună cu populatia capitalei demonstrația și solicitările Sindicatului Minier din Valea Jiului. Bucuria căderii guvernului Roman va fi umbrită de neîndeplinirea ultimei și a celei mai mari dorințe a noastre, aceia de “decapitare” și a președintelui Ion Iliescu, una dintre cele mai mari fosile a comunismului ceaușist contemporan.
Convins că nu se va găsi nimeni care să-mi ia apărarea și că justitia română aservită lui Iliescu mă v-ajudeca și condamna nevinovat(lucru care s-a și petrecut), am părăsit de bună voie țara.
Ca urmare trăiesc de 20 de ani în exil și urmăresc cu întristare, deznădejde și compătimire așa zisul proces de democratizare al țării, condus de foștii comuniști și securiști de marcă.
Cu acești oameni, cu asemenea politicieni, România nu va ajunge nici-o dată să atingă, cel puțin, pragul Democrației.
Ce îmi doresc în continuare de la viață?

1. Să-l văd pe Iliescu condamnat pentru crimele Mineriadelor și pentru obrăznicia, tupeul său de comunist cu care s-a instalat în fruntea țării, prin jaf, fraude și minciună, contrar voinței și asentimentului poporului. Deasemenea pentru că a blocat, timp de 20 de ani, prin prostia, incapacitatea și încăpățînarea sa(cramponarea sa), de a se menține la cîrma României, procesul de democratizare reală a României.
2. Reabilitarea mea militară și recunoasterea meritelor mele în lupta mea cinstită, pentru o Românie demnă în lume, democrată, modernă și respectată.
3. Anulare pedepsei mele nedrepte, mincinoase, de condamnare la 3 respectiv 5 ani închisoare pentru subminarea puterii de stat, prin participarea la desfășurarea Mineriadei din Septembrie 1991; acordarea de despăgubiri morale si financiare în consecință.
4. Numirea în fruntea țării a primului om curajos și cinstit, care să restabilească adevărurile de la Revolutie și care să dispună recuperarea tuturor banilor furați, în toți acesti 20 de ani, de la politicienii mafioți și celelalte categorii de hoți privatizați pe căi necinstite.