CADA

Adresa cu care mă puteți contacta este:

http://popescusilviucada.wordpress.com/

Noiembrie 1990. Conferinţă de presă CADA la GDS Conferinţa de presă a Comitetului de Acţiune pentru Democratizarea Armatei (CADA) şi a altor mişcări militare (ADM, GAMA) ţinută în noiembrie 1990 la Grupul pentru Dialog Social. După aceasta, o parte din participanţi au fost trecuţi în rezervă de ministrul Victor Stănculescu. (Lt.Col.D.I.Popescu Silviu, Cpt.Valerian Stan, Cpt.Ing. Ghioc Ilie au fost trecuți în rezervă)
Conferința de presă de la GDS a fost organizată de mine în ascuns.
Au fost invitati de către mine numai ofițerii CADA, din gruparea anti-Stănculescu(Căpitanii Stan Valerian, Ghioc Ilie și alții).
Cu toate acestea Stănculescu și-a trimis slugile, în frunte cu Lt.-Col.Bărbuță Ion
pentru a contracara atacurile la adresa sa.
A se observa cît de atent este acest Lt.col. Bărbuță la tot ceea spun. Nu scapă nimic pentru a raporta șefului său, lui Stănculescu. De observat cum acest om de încredere a Ministrului și turnător CADA s-a așezat chiar lingă mine, pentru a-mi tempera zelul și a nu-l critic aprig pe Stănculescu. Se observă cum de cîteva ori mă oprește să iau cuvîntul, și nu-mi permite să conduc lucrările adunării.
Ofițerul CADA de care vorbește Domnul ziarist Băcanu, și care a făcut cunoscut cotidianului România Liberă Conferința de presă de la GDS, eram eu.
Faptul că am relatat întîmplarea cu Generalul Militaru și oarecum l-am prezentat pe acesta (în roz) ca pe un ministru înțelegător și am declarat că generalii armatei au dat de două ori dovadă de lașitate(la Timișoara și București) fiind răspunzători pentru pierderi de vieți omenești, inutile, a consituit motivul trecerii mele în Rezervă.
Se știa că între Militaru și Stănculescu nu era o amiciție, mai ales că Militarul a inițiat trimiterea sa în judecată pentru crimele de la Timișoara și București.
Abuzul este evident ca și în cazul Căpitanilor Stan Valerian și Cpt. Ghioc Ilie (care nu apare în acest material video).

(7 sept 1991 Dreptatea noua CADA nu s-a dizolvat, CADA exista. Interviu luat lui Silviu Popescu
de M Puiu. S-a inființat la 25 dec. Pe 14 iulie 91 a declarat în Piața ca dorește
înființarea unor detașamente CADA neinarmate, a libertații de conștiință.
Din cererea de pe 12 februarie nu s-a rezolvat nimic.
E necesară Confederația Alianțelor pentru Dreptate si Adevar care sa lupte pîna la victoria finală.
Moldova este pamînt românesc. Comuniștii trebuie îndepartați de la putere.
Cei care au ucis revoluția cu televizorul : Răzvan Teodorescu, Emanuil Valeriu, Ionescu,
Roșianu, Meleșcanu, Hamza – trebuie judecați, și la fel conducatorii țării,
care au produs fratricid dupa 1989. Stănculescu, Chițac, Gușe trebuie juedecați.
Viata Romaneasca si UDMR , ca si orice alt partid etnic trebuie desființate.
Crede in virtutile monarhiei.

„ Hai sä ne facem de lucru sau altfel spus să ne aflăm in vorbă“ (Partea I-a)

Așa se pot caracteriza discuțiile cadrelor militare ale garnizoanei Timișoara sosite în februarie
1990 in București la sediul Guvernului Provizoriu din Piața Victoriei.
Mă voi referi în acest articol la discuțile Gelu Voican(membru de conducere FSN și al guvernului provizoriu) si delegatia militarä timișoreanä(feb. 1990).
Sä o luăm cu începutul.
In primul rind domnul Gelu Voican trebuia să legitimize toate cadrele militare participante la discuții, pentru a afla cu certitudine, ce unități militare reprezintă aceste cadre și în numele cui vorbesc. Aceasta pe deoparte.
Pe de altă parte acesta avînd lista, numele participantilor putea verfica , dacă, aceste cadre, vor suferi ulterior din partea comandanților lor măsuri represive, disciplinare, dupä reîntoarcerea lor în unitățile lor militare.
Gelu Voican și guvernul provizoriu se angajaserä sä le ofere protecția necesară.
În afara unei liste concrete cu 13 solicitări, concepută, dupä părerea mea de Lt.col.ing. Surcu Cornel în colaborare cu Lt.col Litiu Petre și Mr. Chiriac Octavian demonstranții militari nu au avut nimic pregătit.
Discuțile nu au fost pregătite, totul a fost lăsat la voia întimplări, existind o babilonie din care mare lucru nu s-a putut înțelege.
Probleme importante au fost amestecate cu nimicuri, lucruri neesențiale, aberații,
lucruri incoerente, speculații, afirmații contradictorii, păreri personale nefundamentate.
Pentru a nu adormi la discuții fiecare se trezea vorbind.
Hai sä vorbesc si eu, mä vede întrega Timișoară si țara, acesta a fost mobilul luării de cuvint a unora dintre participanți.
Fiecare a vorbit ce a vrut si cum a putut.
Reprezentanți ai armelor aviației și a grănicerilor, fără o pregătire superioară și experiență îndelungatä militară, necunoscători ai luptei principale a trupelor mixte terestre sau angajat intr-o polemică dezonorantă. Au denigrat si înjosit un General de armatä cu o experiență îndelungată în conducerea trupelor de uscat, pe Generalul Militaru. General pe care nici nu aveau de unde să-l cunoascä.
Asa se va întimpla, mai tirziu și cu fostului șef al Statului Major al Armatei și fost Consilier
Prezidențial generalul Vasile Ionel. Si acesta a fost jignit si umilit de aceleași cadre militare tinere lipsite de experiență militarä, unele si de educație.
Cu cit ignoranța, prostia, lipsa de cultură, lipsa de educație și lipsa de pregătire profesională este mai pronunțată cu atit mai puternicä este și reacția josnică de umilire a unor oameni capabili din partea unor oameni inferiori.
Să nu mai vorbim de respectul necesar al vîrstei și al vechimii în seviciul militar.
Să avem pardon, ciți generali ai armatei nu au fost școliți în URSS. Oare știau aviatorii de contactele strînse ale Gen. Stănculescu cu mafia de armament rusă? De multitudinea de contacte personale a acestuia, la sediul Ministerului Apărării din București(Drumul Taberii) și discuțiile cu reprezentanții armatei rosii(generali si mareșali rusi)?.
Generalul Militarul ca fost comandant al Armatei a IV-a din Transilvania, și cel al Armatei I, din București . Un miltar cu o carieră și experiență îndelungatä în conducerea trupelor și la toate esaloanele. Acesta nu a fost avansat la excepțional așa de rapid ca actualii generali români, de astăzi. Generali care sar peste trepte ale ierarchiei militare și peste noapte se trezesc pe culmi nevisate.
Generalul Militaru era un garant al siguranței și integrității naționale. Și ceea ce era foarte important nu era mînjit cu singele revoluționarilor din Decembrie 1989.

„ Hai să ne facem de lucru sau altfel spus să ne aflăm in vorbă“ (Partea II-a)

De la început trebuie să-I liniștesc pe fripturiștii de la Timișoara și București. Militaru nu a fost destuit ca urmare a cererii exprese a cadrelor militare din Timișoara, ci ca urmare a revoltei ofițerilor Statului Major al Armatei, de la sediul ministerului, din luna ianuarie, dacă retin bine perioada.
Iliescu care va participa la discuțiile cu aceste cadre superioare ale Statului Major al Armatei, la sediul ministerului și-a dat seama că acesti ofițeri și altii nu-l agrează pe ministrul Militaru. Ca urmare s-a decis, în ascuns, să-l înlocuiască, sacrifice. Aștepta numai încă un pretext.
Protestul cadrelor militare din Timișoara a pus capacul și deci, îl va înlocui pe Militaru.
Ceaușescu fiind informat cä Militaru complotează împotriva sa îl dă afară din armată.
Vă întreb cîți militari au avut curajul de a încerca detronarea dictatorului? Pe acea vreme un Lt.Col. Surcu C., Lt.Col. Litiu Petre și alți militari timișoreni, din aceiasi generație, scandau la unison lozinci de sănătate la adresa lui Ceaușescu, la lecțiile de pregătire politicä.
În starea de haos de nedescris al perioadei decembriste 1989 – ianuarie 1990, cînd nu se cunoștea care comandanți ai unităților militare au fost fideli, pînă în ultima clipă dictatorului, și au ordonat să se tragă în demonstranți, generalul Militaru a procedat just readucînd din rezervă generali fideli cauzei sale anticeaușiste.
El a desființat servicile de contrainformații vechi, creind premiza înființării unora noi si care să se ocupe de problemele principale ale apărării secretelor armatei și nu de viața personală a cadrelor militare.
Ideea de readucere a generalilor din rezervă, la conucera armatei s-a dovedit justä. La scurt timp situația politicä s-a mai linistit, iar “teroriști” au fost anihilați.
Ce diferență de vîrstă marcantă exista între generalul Militaru si Stănculescu? Cine a protejat și înlesnit regimul dictatorului si cine nu?
Cine a vrut de la inceput să-I predea justiției pe generalii, ofițerii criminali din timpul evenimentelor din Dec. 1989. Nu Militaru, inclusiv pe Stănculescu?
Cadre militare färä experiență dar avide de avansäri spectaculoase, cadre tinere fără o pregătire necesarä, unii dintre aceștia intrați de curind în viața militară, și care nu aveau de unde cunoaște activitatea si experiența fostului Ministru al Apărării , i-au cerut demisia ministrului Militaru cît și a altor generali cu experiență, reveniîi din Rezervă.
Situația nesigură, de tranzit, cît mai ales cerința expresă de restabilire a onoarei armatei, prin descoperirea și pedepsirea acelor cadre militare care au dat ordinul de omorîre a demonstranților anticeaușiști, impunea, după părerea mea rămînerea acestor generali aduși din rezervă cel puțin încă trei luni.
Militarul a fost înlăturat și cu acesta și ceilalți generali aduși de el. În acest mod s-a încheiat și cu mult trîmbițatul proces de aflare a adevärului privin “contribuția” unor cadre militare ale armatei la crimele din 1989-1991.
Da , Militaru a greșit. Trebuia să discute cu acești tineri și să le explice că este garantul aflării adevărului despre contribuția armatei la revoluție. Trebuia să lase mîndria la o parte și să vorbească cu petiționarii timișoreni.
Exceptind punctele de natură politică, cît și cel al restabilirii adevärului despre aportul armatei la revoluție, am condamnat celelalte solicitări ale militarilor timișoreni.
Arma aviației trebuia să știe că întreaga armată trebuia reformată și că în intregul ei, aceasta, suferise de pe urma persecuțiilor ceaușiste și nu numai arma aviației. Fondurile și resursele militare necesare instruirii armatei fuseseră diminuate tuturor categorilor de armä. Deci nu era momentul unor solicitäri de armă, care puteau firesc provoca o reacție în lanț de solicitări, în întreaga armată.
Un incapabil, Ion Iliescu, care dorea să-și păstreze funcția , cu orice pret, nu l-a ajutat pe Generalul Militaru.
La sacrificat pe acesta așa cum va proceda, mai apoi, cu Petre Roman și alții.
Nu i se poate reproșa lui Militaru că nu a promovat și cadre tinere, dar i se poate reproșa avansarea fără precedent la gradul de general, a multor tineri, a cäror merite militare erau îndoielnice.
Obiceiul ceaușist nepotismul și prieteniile.
În această oală trebuie băgat și generalul Stănculescu care dupä aceleași principii a avansat la rîndul său o armată de generali și a promovat, în plus, în funcții și grade la excepțional cadre militare complice la crimele sale din Decembrie și după.
După cum spuneam, imediat dupä dec.1989 armata română avea mai mulți generali decît colonei.
La numärul de atunci de generali trebuia să avem cel puțin un Mareșal.
Revenind la discuțiile babilon între Gelu Voican și reprezentanții Aviaței din Timișoara și unitățile limitrofe, trebuie să arăt că aceștia nu trebuiau să vorbească în numele armatei si să ceară, în numele acesteia, destituirea generalului Militaru. Aceștia reprezentau numai o parte din unitățile aviaței militare din țară și cîteva unități de grăniceri. Dacă ar fi să fixez un procent, toate aceste unități militare sosite la București, a armelor aviatei și grănicerilor din garnizoana Timișoara, procentul nu putea să fie mai mare de 5% din totalul armatei.
O conducere politică incapabilă, ad-hoc, a FSN-lui, alcătuită din oameni fără o pregătire specială s-a lăsat speculată, șantajată și a permis destituirea unuia dintre cei mai pregătiți generali ai armatei române postbelice. Stănculescu habar avea de armată, căci se ocupase numai de comerțul, traficul cu arme si muniție.
Punctul doi și cel mai important este cä militarii timișoreni au cerut înlocuirea Generalului Militaru cu o persoană civilă. Explicația lor a fost aceea că armata nu trebuie implicatä în politică. Îi intreb pe aceștia, ce caracter au avut acțiunile și pretențile lor? Nu au fost de naturä politicä?
În acest moment, după 20 de ani pierduți, se impune o analiză și un bilanț. Ce s-a ales din solicitările cadrelor militare ale Timișoarei?. Cîte puncte, din cele 13 solicitate, s-au îndeplinit.
Ce s-a întîmplat cu punctul vital acela al aflării adevărului despre implicarea unor cadre militare din Timisoara la crime împotriva demonstranților?
De ce aceștia l-au propus și susținut pe generalul Stănculescu, general recunoscut și numit călăul Timișoarei, în funcția nouă de Ministru al Apărării în locul lui Militaru? De ce l-au radiat de pe lista criminalilor militari de la Timișoara pe Stănculescu?
Dar sä revenim la ce spune “revoluționarul militar” Lt.col.Litiu Petre, Ofițer de aviație.
El îl întreaba pe Gelu Voican, de ce după refuzul FSN-lui privind candidatura Generalului Gușe(fostul Sef de Stat Major al Armatei) la funcția de Ministru al Apärärii, FSN-l nu s-a orientat și nu l-a propus în această funcție pe generalul Stănculescu în locul lui Militaru(ca prim Locțiitor al Șefului de Stat Major)??????.
Și iată cum se scrie istoria și cum se schimbă părerea unui fripturist militar.
După acceptul celor trei Lt.col.Chiriac C., Lt.Col.Litiu Petre si Mr. Chiriac Octavian (erijati în conducătorii delegației militare din Timișoara), la propunerea lui Petre Roman si Ion Iliescu acestia îl ung Ministru pe generalul călău de la Timișoara și Bucuresși, adică pe Stănculescu!!!!!!!!!!!??????????
Și cum am arătat mai sus, astfel s-a incheiat,fără să înceapă, procesul de aflare a crimelor și criminalilor armatei în evenimente tulburi ale Revoluției române din Decembrie 1989.
După ce au fost de acord cu radierea Generalului Stänculescu de pe lista vinovaților pentru crimele orașului lor, reprezentanții militari ai Timișoarei și-au nesocotit, radiat un alt punct important, acela privind numirea la conducerea armatei a unei personae civile.
Deci, din cele 13 Punkte rămăseseră numai 11. Pentru acestea, 11, nici nu trebuiau să se deplaseze expres la București.
Ca recompensă Stänculecu îl numește, pe unul dintre susținătorii săi la postul de ministru, pe Lt.Col. de aviație Lițiu Petre în calitate de Comandantul al Diviziei de aviație militară, din Cluj.
După destituirea sa din acestă funcție, nu cunosc amănunte, Lt.col. Lițiu Petre, care în discuția televizatä cu Voican de la Guvern(Feb.1990) îl găsise pe Stănculescu apt pentru funcția de Ministru al Apărării , scrie un articol in care arată: “Domnule Ministru adevärul nu se poate ascunde oricît de gros ar fi ghipsul de la piciorul Dumneavoastră”. El face referire la încercarea de refuz a generalului Stănculescu de a se prezenta la ordinile dictatorului, după uciderea fostului Ministru al Apărării Gen. Vasile Milea, în sediul Comitetului Central al PCR. Articolul îl scrie insä dupä destituirea sa din funcția în care fusese promovat la exceptional.
Iată cum se scrie istoria cu trădători și oameni fără principii, avizi de funcții și grade.
Din cele vizionate îmi reține atenția ignoranța crasă a unui căpitan care susține ideea “controlului armatei de către popor”. Nici el nu stie ce vrea sa spună. Așa cum afirmasem mai sus, s-a trezit și el vorbind.
Și asemenea inepții , contraziceri sînt destule pe parcursul discuțiilor militarilor din Timișoara cu Gelu Voican.
La scurgerea a 20 de ani se impune un bilanț și precizări de fond.
Cine a înființat CADA? Care au fost dezideratele și ideile GIDA (Grupului de Inițiativă pentru Democratizarea Armatei), organizație din care se va naște CADA.
Cine sînt trădătorii acestei mișcări și profitorii de lux ai acesteia?
Din cauza cui mișcarea aceasta reformatoare din armată a fost desființatä?

Trädarea intereselor de dreptate și adevăr a orașului erou Timișoara, de către unele cadre militare fripturiste din Timișoara și București, componente a organizației CADA, se va materializa cu amînare cu 18 ani a sentinței de pedepsire a generalilor Chițac și Stănculescu.
Ca urmare, procesul de extindere juridică a vinovăției și asupra altor cadere militare din conducerea M.Ap.N. si M.I. privind crimele din Decembrie-Ianuarie 1989-1990 și după a fost stopat.
Criminalii au trecut la pensii și trăiesc bine mersii , în liniște. Ba mai mult unii își arogă, cu cinism, și merite în Revoluție.
Ca fondator al organizației militare CADA îmi exprim regretul condamn cu fermitatea acțiunea de trădare a ideilor nobile ale acestei mișcări; de către fripturiștii, ciolănarii mișcärii inițiate de mine, oameni fără rușine, scrupule și fără educație, lipsiți total de dragoste de neam și de țară.
Să le fie rușine!
Cu dragoste de neam și țară Lt.Col.D.I. in Rz. Forțatä Popescu Silviu Octavian (CADA).

Scrisoare Adresată Asociatiei 21 Decembrie din București

Stimate Domnule Presedinte al Asociatiei (Revolutionarilor) 21 Decembrie 1989
Stimate Domnule Doru Märies,

Se implinesc in aceste zile 21 de ani de la Revolutia popularä romanä din Decembrie
1989.
Asa cum este firesc si stä in caracterului romanului de rind cinstim cu pietate eroii nostrii, cei care s-au sacrificat pentru noi, pentru o Romanie liberä de comunisti si securisti.
Poate vä mai aduceti aminte de mine, de Lt.Col. MApN Popescu Silviu din Bucuresti, fondatorul CADA( al Comitetului de Actiune pentru Democratizarea Armatei si a tärii).
Desigur cä mä cunoasteti, dar vä sint necunoscute actiunile mele intreprinse, in perioada Dec.1989-Noi. 1991. Am sä incerc sä vä descriu citeva.
Initiativele mele au fost orientate pentru construirea, fundamentarea, unei adevärate Democratii in Rominia . O Democratie post Decembristä, reiau idea, färä comunistii si securistii proiminenti ai regimului ceausist.
Pe scurt citeva date importante:
25 Dec. 1989 fondez, in Bucuresti la Comandamentul Diviziei de Tancuri organizatia: Grupul de Initiativä pentru Democratizarea Armatei romane(GIDA)
La aceastä primä initiativä de democratizare a armatei, cu profund caracter politic, se vor alätura mii de cadre militare din toate unitätile Armatei 1-a, din Bucuresti si din provincie.
Acest lucru o deosebeste categoric de celelalte incercäri asemänätoare din armatä ca asa zisa Aliantä Pentru Dreptate Militarä(ADM), existentä numai pe hirtie si reprezentatä in final, dupä trei zile numai de o singurä persoanä in prezenta Cpz. In Rz. Valerian Stan.
Pe 13 Ianuarie 1990, ca urmare a trädärii organizatiei GIDA de cätre fostul Lt.Col. Carp Gheorghe(Seful de Stat Major al Diviziei Mecanizate din Bucuresti) subsemnatul Lt.Col. Popescu Silviu impreunä cu alti nouä ofiteri superiori, fondatori ai acestei organizatii, sintem arestati din ordinal ministrului apärärii, Generalul Militaru.
Pentru aceastä faptä si crimele sale sävirsite, in timpul Revolutiei si dupä, cind a organizat si condus militarii diviziei sale in lupta pentru uciderea demonstrantilor bucuresteni , Lt. col. Carp Gheorghe este avansat de tovaräsul Ion Iliescu la gradul de general si promovat in conducerea Ministerului de Interne.
Generalului Militaru i-a fost servitä poanta unui puci militar, o rästurnare a conducerii militare. Acesta insä se va lämuri a doua zi, cind citind obiectivele si scopurile urmärite de organizatia militarä pe care o infiintasem, decide sä fim eliberati si sä ne rentoarcem la unitätile noastre militare.
Ianuarie-Februarie 1990, ca urmare a extinderii ideilor GIDA in armatä, a stärii precare a acesteia, a faptului cä aceasta se afla de luni de zile in alertä, stare de luptä, cit si a necesitätii elucidärii vinovätiei unor cadre militare care au cooperat la crimele Revolutiei ,aläturi de Securitate si Militie, se petrec in Bucuresti primele demonstratii ale soldatilor si cadrelor militare sosite din provincie.
Asa apar in capitalä, in Februarie 1990, cadre militare din Garnizoana Timisoara si imprejurimi, apartinind trupelor de gränicieri si a aviatei militare.
In calitate de fondator al GIDA si cunoscätor al stärii de fapt din unitätile militare din capitalä, am luat contactul cu grupul cadrelor militare ale Timisoarei si i-am asigurat de sprijinul nostru.
Asa am si fäcut. Pentru cä premierul Petre Roman refuza sä discute situatia din armatä numai cu reprezentantii a unor categorii de armä, si care nu puteau singure sä reprezinte armata romanä, in intregul ei, am fost rugat sä particip la discutii, ca reprezentant al trupelor de uscat din Bucuresti, al Armata 1-a.
Numai in aceste conditii a inceput prima rundä de convorbiri dintre cadrele militare ale armatei si reprezentantii guvernului provizoriu, la Palatul Victoria.
Asa s-a constituit CADA ca urmare a contopirii primei si adeväratei organizatii de luptä pentru democratie (GIDA) si gruparea de cadre militare a garnizoanei Timisoara, cadre sosite in capitalä, pentru aflarea adevärului:
“Cine a tras in populatia Timisoarei ?;
Cine a condus represalile din partea armatei?; .
Cine a ordonat excutarea focului impotriva demonstrantilor anticeausisti?….
Din cele aproape 80 de cadre militare participante la prima intilnire cu Petre Roman am fost singurul care m-am opus destituirii Generalului Militaru din functia de Ministru al Apärärii si inlocuirea acestuia, culmea ridicolui si cinismului, cu generalul cäläu V. A. Stänculescu.
O trädare mai mare a interselor adevärului si ai eroilor Timisoarei nu se putea.
Cu alte cuvinte se cerea generalului criminal national sä-si divulge proprii colaboratori la crimele decembriste 1989. El trebuia sä inceapä ancheta de cercetare.!!!????
Cadrele militare, Lt.col Surcu C, Lt.Col. Litiu Petre, Mr.Chiriac Octavian s-au väzut déjà in postura de vedete de televiziune.
Färä nici-un drept si färä discutii preliminare cu GIDA, ei s-au si erijat déjà in conducätori ai CADA. In timpul discutiilor cu premierul , cei trei au primit din parte lui Petre Roman(Gelu Voican) un biletel, pe ascuns, pe sub masä, pe care era scris numele celui care urma sä devinä succesorul Gen. Militaru la conducerea Armatei, si anume Generalul Stänculescu.
De unde pinä unde cadrele timisorene solicitau inlocuirea Gen. Militaru cu o persoanä civilä, acestea s-au läsat manevrate de Petre Roman si l-au uns pe Stänculescu ca noul Ministru al Apärärii Nationale.
Aceastä trädare a ideii de dreptate si adevär se va repercuta evident, cu consecinte deosebit de grave, nu numai pe tärim militar, dar si in viata civilä, aminind pedepsire principalilor vinovati deabea dupä aproape 18 ani si fäcind posibil ca ceilalti mlitari la fel de vinovati ca acestia sä se sustragä de la pedepse, ba mai mult sä fie avansati la exceptional si sä treacä linistiti in rezervä.
Pentru a-si ascunde vinovätia Stänculescu va incerca sä cumpere cu grade si functii acordate la exceptional täcerea martorilor oculari ai evenimentelor.
Din acest punct de vedere nu a existat nici-o diferentä intre Generalul Militaru si generalul Stänculescu privind avansarea la gradul de General a ofiterilor superiori.
Si asa cum am mai spus, Romania post decembristä, avea mai multi generali decit colonei. Nimeni numai Hitler a avansat, in stare de räzboi, atitea cadre la gradul de generali. Dupä acesti Ministrii ar fi trebuit sä avem cel putin si un Maresal la atiti generali si o armatä de cel putin citeva Milioane de soldati.
Stänculescu nu se va da in läturi nici de la amenintäri si intimidäri, treceri in rezervä, destituiri din functii si mutäri in alte garnizoane.
Am fost singurul ofiter, cadru militar care nu am semnat Protocolul de intelegere dintre membrii guvernului si militari participanti la discutii.
Acest lucru se poate vedea si verifica cäci documentul original trebuie sä existe.
Desigur grupul timisorean observind protestul meu sincer impotriva unei decizi anormale, mirsave de numire a generalului Stäculescu ca nou ministru al apärärii, refuzä sä mä invite la a doua rundä de convorbiri cu premierul Petre Roman si cu noul ministru al apärärii Generalul Stänculescu. Este invitat, sau mai bine zis se auto-invitä Col. Mircea Chelaru(GIDA) care era seful trupelor de pazä si sigurantä a guvernului, in Piata Victoriei. Deci se afla in clädirea guvernului.
Procesul ulterior al evenimentelor CADA si demersurilor acesteia se cunosc.
CADA se va scinda intr-o aripä ostilä generalului criminal Stänculescu, sub conducerea mea si una de pupin – curisti, de cadre militare lipsite de scrupure, de principii, axate numai pe profituri personale, avansäri la exceptional in functii si grade.
Acesta a si fost scopul acestor cadre care au intuit profiturile ulterioare ale actiuni lor politice.
Iatä de ce orasul erou Timisoara trebuie sä stie cine i-a trädat si pentru ce, care a fost pretul trädärii eroilor Timisoarei, a mortilor si ränitiilor acestui oras si anume grade si functii la exceptional.
Dar nu ii acuz numai pe ei cäci si o bunä parte a membrilor fondatori ai organizatiei mele (GIDA) au trädat ideile nobile inscrise de mine in statut, si profitind de lupta mea cinstitä si a altor ofiteri cinstiti, sau cätärat pe treptele ierarhiei militare culegind roadele nemuncite si meritele altora. Aceste persoane colegi ai Divizilor din Bucuresti camarazi ai mei si “prieteni” s-au sustinut si avansat reciproc. Asa este cazul Generalilor: Mircea Chelaru, Mircea Muresan, Tiberiu Costache, Carp Gheorge si altii.
Noiembrie 1990, in calitate de ofiter activ, organizez o Conferintä de Presä internationalä, din partea CADA, pe tema revolutiei romane si a participärii armatei la aceasta.
Data si tematica sint anuntate de mine personal ziarului Romania Liberä.
Ziarul publicä data si locul intilnirii membrilor CADA cu jurnalistii.
Invitati din partea GIDA(CADA) au fost numai ofiterii grupärii mele, anti-Stänculescu.
Sediul ales a fost GDS(Grupul de Dialog Social) din Calea Victoriei. Pe atunci sefi ai GDS erau Andreescu si Liceanu care incurajau miscarea noasträ.
Au participat o multime de jurnalisti din Bucuresti, autohtoni si reprezentanti ai presei sträine acreditate in Romania. Inclusiv un reprezentant al postul de radio “Romania Liberä”, de la München( nu este vorba de Emil Hurezeanu).
In cuvintul meu de deschidere am solicitat, retineti Noiembrie 1990, judecarea imediatä a acelor cadre militare si in special a generalului Stänculescu pentru crimele din timpul Revolutiei si dupä. Am spus textual: “ Locul acestui general nu este in fruntea armate ci in puscärie”
Urmare a doua zi am fost trecut in rezervä impreunä cu Cpt. Valerian Stan si Cpt.ing. Ghioc Ilie care fäceau parte din gruparea mea CADA, ostilä acestui general criminal.
Gen. Stänculescu isi va trimite lingäi din CADA, care nu au fost invitati, pentru a contracara acuzatiile aripei sale ostile. Fostul activist de partid din armatä si collaborator al securitätii(Serviciul de Contrainformatii al armatei) Lt.col. Bärbutä Ion, avansat la exceptional colonel personal de Stänculescu, filmeazä toatä desfäsurarea conferintei de presä si predä caseta, in seara aceleiasi zile, generalului Stänculescu.
Cu urgenta si usurinta cu care a avansat atitea cadre militare la gradul de general pe nedrept am fost noi trecuti in rezervä, in mod abuziv, färä nici un drept, eu si Cäpitanii Stan V. si Ghioc I.
Activitäti ulterioare in viata civilä:
Dupä trecerea in Rezervä m-am aläturt cu toatä inima si energia, impreunä cu fostul meu coleg de serviciu si de suferintä Cpt. in Rz. Stan Valerian, miscärii Aliantei Civice din capitalä.
Valerian Stan va deveni secretarul acestei impotrante organizatii a opozitiei romane.
Preocupärile mele ulterioare s-au orientat si pentru sprijinirea activitätii partidului Monarhist, readucereii regelui nostru din exil, a Regelui Mihai in tarä si reinstalarea acestuia la putere in locul fostului sef al UTC-lui(tineretului communist roman) si secretar de partid judetan tov. Ion Iliescu.
Pentru mine Majestatea Sa constituia singura garantie a stirpirii comunistilor si securistilor de vazä ai dictatorului, care cu nerusinarea si tupeul caracteristic s-au imbulzit la locurile vacante din conducerea tärii, postdecembriste.
In acest sens am luat si contact personal cu Majestatea sa, de mai multe ori(chiar la Geneva), nereusind sä-l determin sä revinä pe tronul Romaniei.
Se considera prea invirstä pentru o nouä incercare.
Am organizat cu prietenul meu Cpt.ing. in Rz. Ghioc Ilie, nu numai
mitinguri favorabile Monarhiei ci si mitinguri in Piata Revolutiei, pentru sprijinirea Frontului de eliberare al Basarabiei condus de Ion Ilascu, pentru intregirea neamului, a pämintului romanesc. Am demonstrate de nenumärate ori si in fata ambasadei Rusiei din Bucuresti.
Altä initiativä a fost sabotarea implicärii armatei in represalile din 13-15 Iunie 1990. Eveniment in care din päcate, din nou se vor remarca negativ si aceasta se pote demonstra,viitorii Generali Carp Ghiorghe si Chelaru Mircea.
In Septembrie 1991 am condus populatia capitalei pentru sprijinul Sindicatului Minier din Valea Jiului, de sub conducerea domnului Miron Cosma.
Si am sä mä justific. Pentru prima data minerii din Vale Jiului au poposit in capitalä pentru solicitäri sindicale: o viatä mai bunä, conditii de lucru civilizate, salarii mai mari.
Paradoxal si de data acesta cei doi conducätori Ion Iliescu si Petre Roman au fost cei care au determinat venirea minerilor. De data asta nu i-au chemat, au venit singuri s-au autoinvitat), pentru cä au fost mintiti cu nerusinare, de trei ori(vezi mineriadele anterioare). Pentru crimele lor li s-a promis, ca recompensare, salarii mai mari, conditii de viatä mai bune, numai miere.
Au trecut anii si cei doi conducätori comunisti bicefali( frati siamezi) s-au imbolnävit, i-a cuprins amnezia. Iatä motivul real al venirii minerilor pentru a patra oarä in Bucuresti.
Bucurestenii de data aceasta s-au bucurat si i-au asteptat sä-I sprijine. Populatia Bucurestiului a inteles sensul sprijinirii minerilor.
Era necesar sä le däm minerilor o lectie de moralä si sä le dovedim, cine sint adeväratii golani, adeväratii derbedei si cä acestia se aflau la conducerea tärii si cä cei doi Ion Iliescu si Petre Roman i-au prostit cum au vrut.
Noi, cei nevinovati, revolutionarii de ieri si de astäzi, cetäteni ai Bucurestiului, bätuti si omoriti de voi in mineriadele anterioare, vä vom sprijini färä menajamente, in demersul vostru drept sindical.
Acesta a fost mesajul nostru si ne-am tinut de cuvint. Trei nopti si patru zile am fost pe baricade intr-o luptä inegalä, bestialä condusä si impusä de criminali cu experientä, activistii de partid comunist Ion Iliescu si Petre Roman.
Minerii au cunoscut pe pielea lor metodele “democratice” de “discutie” a acestor doi impostori, incapabili si trufasi, Ion Iliescu si Petre Roman.
Profit de aceastä ocazie de a multumi revolutionarilor bucuresteni, a cetätenilor cinstiti si curajosi ai capitalei care m-au urmat in actiunea solidarä de sprijinire a sindicatului miner din Valea Jiului.
Condamn conducera Aliantei Civice din aceea perioadä si pe lasii care au stat in fata telivizoarelor, ca in timpul Revolutiei, care au urmärit evenimentele mineriadei si care au mai avut tupeul sä se dezicä de actiunea solidarä, curajoasä, democratä a unui membru din conducera Aliantei Civice din Bucuresti. Persoane care nu au ezitat sä profite la maximum si sä se propulsese in lupta pentru Presidentie trägind foloase din lupta curajoasä a celui dezavuat si a populatiei Bucurestiului. Stilul este cunoscut si copiat identic, dupä modelul ciolänarilor din conducerea organizatiei CADA.
Acuz cu acestä ocazie atitudinea de indiferentä a conducätorului federatiei sindicale Frätia pe Miron Mitrea, care a refuzat sä sprijine sindicatul minier din Valea Jiului.
Personal a fost contactat de mine, in acest sens, si a refuzat categoric.
Acesta, un alt fripturist proeminent, postdecembrist, si care a luptat numai pentru lansarea sa pe scena politicä, va refuza sä acorde sprijinul sindicatului minier, in Septembrie 1991.
Pretul trädärii un post ministerial acordat de acelas tov.Ion Iliescu si care i-a oferit acestuia si un loc cäldut in partidul säu.
Il felicit si il imbrätisez cu drag pe domnul Hossu, conducätorul de atunci al cartelului ALFA, care s-a declarat solidar si decis sä sprijine sindicatul minier din Valea Jiului.
Aduc multumiri pe acestä cale tuturor celorlalte sindicate ale medicilor si personalului sanitar, a sindicatului din invätämint si a celorlalte sindicate din Bucuresti care s-au declarat solidare cu miscarea sindicatului minier, in toamna fierbinte a anului 1991. Aduc multumirile mele de riguare tuturor eroilor necunoscuti, participanti la aceste evenimente si care m-au sprijinit si au sprijinit minerii.
Ii imbrätisez fräteste si pe minerii curajosi care au avut incredere in mine si in cetätenii capitalei si nu s-au läsat in final manevrati de Iliescu si au luptat pinä la capät si pentru rästurnarea cucuvelei de la Cotroceni, a aceluia care nu a ezitat sä dea ordin sä se tragä in ei.
Cinste vouä minerilor ! Asa v-ati spälat in ochii nostrii obrazul si o parte din päcatele voastre anterioare.
Dragä domnule Doru Märies, dragä Asociatie a Revolutionarilor din 21 Decembrie 1989, vä felict pentru lupta Dumneavoasträ continua, curajoasä pentru aflarea adevärului despre Revolutia romanä si cine se face vinovat de moartea si ränirea a peste 1800 de persoane in timpul Revolutie, in toatä tara.
De asemenea vä felicit pentru initiativa de tragere la räspundere a Ex-Presedintelui Romaniei Ion Iliescu pentru crimele Mineriadelor.
Cu aceastä ocazie vä rog sä mä sprijiniti si sä incercati sä faceti publicä scrisoarea mea.
Poate veti afla si motivele pentru care renumitii Dumneavoasträ jurnalisti si membrii de onoare Ai Asociatiei 21 Decembrie, mä refer la Domnul Bäcanu si altii, nu mi-au publicat articolele trimise, ca drept la replicä.
Dacä ne dorim o tarä democratä, modernä, si respectatä in lume, cinstitä, prosperä, lipsitä total, sau cel putin cu un numär redus de criminali si hoti, trebuie sä cäutäm in rindul vostru oameni adevärti, cinstiti si curajosi, pentru care principile nobile de viatä cinste, onoare, dreptate, eticä si moralä nu constitue numai cuvinte aruncate in vint.
In incheiere vä doresc tuturor, dragii mei concetäteni, un an nou sänätos, cu mai putine deceptii si greutäti.
Cu respect
Lt.Col. D.I. in Rz. Popescu Silviu
Fondatorul CADA, fost membru in Conducerea A.C. din Bucuresti si membru in conducerea Congresului Mondial al romanilor din sträinätate (Germania).