Despre modul cum s-a constitui organizația militară
Pentru Democratizarea Armatei Române
CADA (Comitetul de Acțiune pentru Democratizarea Armatei)
În anul 1989, mai precis pe data de 25 Decembrie, în calitate de
Șef al Biroului de Calcul al Diviziei 57 Mecanizate din București, am conceput și organizat, pentru prima dată în armată, prima organizație militară de luptă pentru democratizarea acesteia.
Am conceput un statut si am definit punctele, scopurile, obiectivele urmărite.
Platforma noastră program, cuprindea mai mult de 16 Puncte. Ea a avut un caracter, preponderent, profund, politic, însă nu a neglijat nici procesul instructiv educativ al armatei; prezentîndu-se și cîteva propuneri pentru ridicarea capacității de luptă a Armatei, ca de exemplu înființarea de cluburi militare. Această propunere a aparținut Lt.col. Chelaru Mircea, fostul meu coleg de Unitate Militară, pe atunci Șeful Cercetării Diviziei 57 de Tancuri din București. De altfel este singura idee care nu îmi aparținea din cele 16 Puncte ale Statutului organizației. Statutul organizației a fost discutat și acceptat de membrii fondatori din cadrul Divizilor de Tancuri și Mecanizate din București, aprobat, însușit și difuzat în unitățile subordonate Armatei. Personal am predat aceste documente cadrelor militare componente ale Academiilor Militare, ale Spitalului Militar Central din București, a unor Direcții Centrale din capitală cît și Diviziei 1 Mecanizate.
Cu ocazia transmiterii acestor documente la Divizia 1 Mecanizată(unde urma să ne consultăm , să ne întîlnim, cu membrii fondatori a-i organizației noastre din cadrul acestei divizii) am fost arestați din ordinul generalului Pleșu, comandantul Diviziei 1 Mc. (General readus din rezervă de către Ministrul Militaru).
Cel care ne-a trădat, căci eram cu Lt.Col. Chelaru Mircea, a fost fostul său coleg, de școală militară, Lt.col. Carp Gheorghe, Șeful de stat major al Diviziei 1 Mecanizate.
Urmare sînt arestati, puțin timp mai tîrziu, și ceilalți ofițeri superiori fondatori ai GIDA(Gruparea de Inițiativă pentru Democratizarea Armatei). Cu toții sîntem, la începutul lunii Ianuarie, duși și închiși la sediul Garnizoanei din Bucuresti. Arestarea s-a produs, dacă îmi amintesc încă bine pe 12 Ianuarie 1990.
După o noapte extrem de friguroasă, petrecută la sediul Garnizoanei a doua zi sîntem escortați la sediul Ministerului Apărării unde sîntem primți personal de Militaru si locțiitorii acestuia. După ce citește statutul nostru, propunerile și doleanțele noastre, ministrul se liniștește. Își dă seama că a fost dezinformat și că nu era vorba de nici-un complot la adresa conducerii Armatei. Ca atare ne eliberează. Ne dojenește părintește și ne roagă să ne vedem de treburile noastre militare.
Desigur noi nu am cedat si ne-am continuat activitatea pusă în slujba înoirii armatei și a democratizării acesteia.
Vreau să remarc, că în timpul detenției noastre, Ministerul a primit o atenționare scrisă, din partea cadrelor militare ale Diviziei de Tancuri, prin care i se acorda conducerii Ministerului un timp de 24 de ore pentru a ne elibera din arest. În caz contrar unitățile de Tancuri subordonate vor porni să ne elibereze cu toate efectivele și tehnica din luptă, din dotare.
Deja în luna Ianuarie 1990 organizatia noastră(GIDA) reușise să mobilizeze sute pină la mii de cadre militare din armată. Inclusiv noul nostru comandant al Diviziei de Tancuri, un general bătrînel, simpatic, adus din Rezervă, Paul Cheler, încîntat de ideile, avîntul nostru, ne-a mărturisit că ne susține tacit.
Tot mai multe cadre își exprimau adeziunea verbală și scrisă pentru această inițiativă. Arestarea noastră de către Ministrul Militaru, a produs un val de simpatie, de solidaritate, de neimaginat. Lanțul de mișcări înoitoare și proteste se va accentua. Lunile Ianuarie, Februarie 1990 se vor distige prin o multitudine de acțiuni protestatoare ale Studenților militari, ale ofițerilor din cadrul Statul Major al Ministerului Apărării, ale militarilor din Topraisar(jud. Constanța) și în sfîirșit a cadrelor militare din Garnizoana Timișoara.
Printre cerințele noastre exprese prevăzute in Statut și documentele programatice(GIDA) se enumerau:
- Desființarea Direcției de Propagandă comunistă din armată,
- Înlocuirea tuturor cadrelor de Contrainformații militare cu oameni noi si reformarea fundamentală a acestei Direcții militare.
- Reanalizarea modului de avansare la excepțional a cadrelor armatei în timpul revolutiei și a implicării armatei în aceasta. Pedepsiriea vinovațiilor pentru săvîrșirea de crime la adresa poporului român, a acelor cadre militare care s-au distins negativ, prin excese de zel, în sprijinul menținerii dictatorului.
- Revizuirea tuturor dosarelor de cadre și reabilitarea militară a cadrelor persecutate din punct de vedere politic și social in timpul dictaturii.
Iată numai cîteva din cele 16 Puncte solicitate de membrii GIDA.
În cartea mea intitulată „Singur în lupta pentru Democrație în România” care sper să reușesc să o public, voi da citire tuturor detalilor necesare, a întregului nostru program reformator din armată. Titlul cărții nu am să-l comentez acum.
Demonstrațiile studenților militari din București, a militarilor din Topraisar, și în special revolta cadrelor militare a Statului Major al Armatei, au slăbit fundamental poziția ministrului Militaru. Acesta a fost confruntat, într-un timp record, cu un fenomen necunoscut în armată, pe care nu-l putea contracara, și anume acela al unor valuri revoluționare(în termeni militari, de indisciplină), specific acelor timpuri. Fenomene revoluționare, de reîinoire, generală, în țară, și caracteristice tuturor domenilor de activitate.
Urmînd exemplul GIDA, Cpt. Stan Valerian, fost cadru militar al Diviziei 57 de Tancuri, din Bucuresti, de unde s-a aprins flacăra revoluției în armată(a se reține data de 25 Decembrie 1989) , a constituit la rîndul lui, mult mai tîrziu, se pare în luna martie 1990, Asociația pentru Dreptate Militară (ADM).
Din cadrul acesteia au făcut parte, inițial, la început, trei ofițeri si cîițiva subofițeri și maiștrii militari. În acest sens Valerian Stan prezintă o listă de nume, care nimeni nu stă să o verifice. Dacă luăm lista la scuturat nu mai rămîne nimic din ea ca să nu mai vorbim de acțiunile concrete ale membrilor acestei organizații, în afară de persoana sa.
Obiectivele și scopurile organizației le-a conceput el, personal. O bună parte dintre ele repetau, coincideau, se asemănau cu cele prevăzute in documentele GIDA. Ideile lui le-am considerat juste și ori de cîte ori am avut prilejul l-am susținut. Adevărul este că numai după cîteva zile Cpt. Stan Valerian v-a rămîne și fără cei doi colaboratori ai săi, ofițeri, care poate de frică, s-au intuind că această mișcare nu are sorti de izbîndă, în comparație cu GIDA, aceștia s-au retras, s-au dezis de această mișcare. Valerian Stan a fost unul din miile de ofițeri persecutați, de regimul comunist din armată, căruia i s-a stopat, pe nedrept, cariera militară pe motive de origine socială. Acesta a fost și mobilul pentru care va continua să lupte mai departe, singur, pentru dreptate și adevăr, publicînd nenumărate materiale, articole în presă. Desigur el semnează în numele acestei organizații fantomă, în calitatea sa de ultim Mohican. El are totuși meritul de a fi scris la obiect, demascînd concret trădătorii din armată ai poporului român în evenimentele regretate sîngeroase 1990-1991.
I-a demascat cu tărie, cu curaj și consecvență. Pe Stănculescu la considerat de la început vinovatul principal al crimelor de la Timișoara și București. A spus-o deschis și la adunarea de la GDS(Grupul de Dialog Social) din Noiembrie 1990.
În consecință este trecut ilegal, de Generalul criminal al poporului român, Generalul Stănculesu în rezervă, fără nici-un drept.
El mai are meritul de a fi demascat colegii săi de unitate militară, ai Diviziei 57 de Tancuri și cei ai unității Diviziei 1 Mecanizate din București, care prin minciuni și fraude au reușit să-și ascundă faptele reprobabile, unele chiar criminale. Colegi, care ulterior, pentru merite „în revoluție” vor primi grade și funcții la excepțional. Aceștia vor executa pe mai departe, fără ezitare, noile ordine criminale ale șefului lor de la Revoluție, generalul Stănculescu, distrugînd și contrafăcînd jurnale de luptă ale Armatei; pentru a demonstra nevinovăția lor.
Astfel au devenit aceștia mari generali, „onorabili” ai armatei române postdecembriste.
Dacă nu-l credeți pe Stan Valerian intrebați-l pe Stănculesu cît mai este în viață despre acești subordonați ai săi, foarte buni executanți ai ordinelor sale criminale cît și a celorlalți Generali, în luna Decembrie 1989.
Dacă ne rezumăm numai la vinovăția a două persoane Stănculescu și Chițac și aceasta, după atîția ani buni, mai bine o lăsăm baltă. Halal de noi.
De ce dreptate, justiție, adevăr și democrație vorbim?
În lucrarea sa „Istoric CADA și ADM” colegul meu Valerian Stan exagereză și își alocă merite defiinitorii în cooperarea cu CADA. El încearcă să aducă în prim plan organizația sa imaginară (ADM). De aici și titlul lucrării sale. Fals. Este adevărat, ca persoană fizică și singulară, acesta a suținut și luptat pentru interesele devenite comune de democratizare a armatei și deci are mare merite; dar nu poate vorbi de organizația sa, fantomă, trecînd în tăcere organizația GIDA(Grupul de Inițiativă pentru Democratizarea Armatei și a țării), din București, care a fundamentat și facilitat creerea CADA, în Februarie 1990. Organizația sa care nu a durat decît trei zile și din care nu a mai rămas nimic decît Titlul(Denumirea ei). Cu regret trebuie să-l contrazic și să arăt că denaturează cu bună stiință faptele. Îl înteleg dorința sa de a ieși ca de obicei în relief, dar faptele au stat altfel și pot fi demonstrate.
Stan Valerian, prezintă defăimat GIDA ca o organizație a unor cluburi militare; și asta după cum va recunoaște, din necunoaștere.
El trece cu vederea cu ostentație peste celelalte puncte ale statutului GIDA, din care s-a inspirat, pentru statutul organizației sale, fantomă, ADM.
El știe foarte bine că ultimul punct al documentelor GIDA a fost ideea lui Chelaru Mircea și după părerea mea nu a fost o idee rea, căci aducea ceva nou pe tărîmul democratizării armatei, conceptul de Cluburi militare. Așa ceva nu a mai existat și nici nu se puteau concepe, pe vremea răposatului. Auzi domnule să se unească cadre militare, periodic și să discute între ele. Ideea nouă a domnului Lt. col. Mircea Chelaru, mi-a plăcut, și ca atare am cuprins-o firesc în cele 16 puncte ale documentului programatic GIDA.
În lucrarea sa, Cpt. în Rz. Valerian Stan dorește vădit să minimalizeze rolul GIDA și dacă ar fi putut ar fi radiat-o complet din lucrarea sa. Spre ghinionul lui, faptele, întîmplările, acțiunile acesteia, numărul mare de cadre și militari simpatizanți ai GIDA din București și unitățiile subordonate ale Armatei 1-a, nu poate fi contestat. Aitudinea, punctul său de vedere, din lucrarea sa amintită, îl descalifică.
Da, trebuie să recunosc Cpt. în Rz. Stan Valerian, personal, s-a luptat consecvent și cu vitejie pentru procesul de reîinoire al armatei și de democratizare a acesteia si tețineți și cel al țării; dar a greșit cînd s-a izolat de colegii săi din GIDA și chiar din CADA.
Dar să revenim la luna Februarie a anului 1990. O delegație de cadre tinere, militare, a unor unități de aviație și grăniceri din cîteva puncte ale Garnizoanei Timișoara și unitățile subordonate, limitrofe, cît și cîteva cadre ale aviaței din țară, s-au deplasat la București să discute cu Ministrul Apărării și cu reprezentanții Guvernului Provizoriu; probleme legate de îmbunătățirea instrucției și a vieții miltarilor acestor arme.
Ministrul Militaru refuză să discute cu aceștia și desemnează alți ofițeri, generali, care să discute cu delegația lor.
Nemulțumiți de situație, cadrele amintite au solicitat să trateze cu reprezentanții guvernului.
Vestea demonstrației, a unor cadre ale aviație din Timisoara, în Piața Victoriei, s-a răspîndit cu viteza fulgerului. Cu toate restricțiile disciplinare de riguare, multe cadre militare au părăsit fără voie unitățile și s-au alăturat protestatarilor,din Piața Victoriei. Desigur, ca membru în conducerea GIDA, m-am deplasat și eu în această Piață. Acolo am întîlnit multe cadre(ofițeri și subofițeri), stundenți militari simpatizanți ai mișcării GIDA. Majoritatea mă cunoșteau. Am discutat cu aceștia și am hotărît împreună să susținem revendicările, mișcarea cadrelor militare timișorene.
Mr.ing. de aviație Cîrligeanu, ca și alții, căuta printre participanții la demonstrație cadre militare aparținînd Garnizoanei din București și în special a trupelor de uscat, care să participe la discuțiile din sediul Guvernului. Așa a dat de mine și m-a rugat să-i ajut și să particip și eu la adunarea lor. I-am răspuns pozitiv și l-am asigurat că reprezind Armata 1. I-am povestit despre mișcarea noastră reformatoare, de democratizare a armatei GIDA și de succesele noastre pînă la aceea dată. Deasemenea depre obiectivele urmărite de noi.
Reprezentanții Guvernului nu acceptau să discute cu demonstranții, numai în cazul în care aceștia erau reprezentativi, adică din delegație trebuiau să facă parte cadre militare aparținînd majorității categoriile de armă ale armatei.
Și iată cum demonstranții de la Timișoara au aflat din gura subsemnatului de existența GIDA, organizație militară, care solicita Ministerului, Guvernului Romîniei democratizarea Armatei.
De unde nici nu s-a pus problema și nici nu s-a vorbit de așa ceva, în discuțiile inițiale purtate cu Gelu Voican si Petre Roman, deodată, la sugestia GIDA, a mea si a lui Mircea Chelaru conceptul de Democratizare a Armatei a fost preluat și de către delegația militară de la Timisoara. Contopindu-se forțele cadrelor militare din București(GIDA) cu cele ale delegației militare timișorene, astfel s-a creeat organizația militară națională CADA(Comitetul de Acțiune pentru Democratizarea Armatei), după data de 13 Februarie 1990.
S-a convenit să nu se preia denumirea de GIDA(Grupul de Inițiativă pentru Democratizarea Armatei) pentru a nu se face o confuzie, cu noua organizația înființată, denumită astfel CADA. Mărturii stau casetele video ale discuților televizate, din sediul Guvernului, cu Gelu Voican Voiculescu si Petre Roman.
Este o aberație, un neadevăr, lipsă de respect și de recunoștiință a tuturor acelora care, contrar faptelor reale și logice, încearcă să acrediteze ideea formării CADA de către delegația militară din Timișoara.
Ideile de democratizare a sistemului militar au fost preluate de la GIDA care le-a prezentat și care a acceptat unirea forțelor sale, adică a sute, mii de simpatizanți militari bucureșteni, la mișcarea protestatoare, sindicală a cadrelor militare din Timisoara(60-65 de cadre militare).
Fără sprijinul nostru a cadrelor militare bucureștene ale GIDA, eșuau discuțiile cu reprezentanți Guvernului și delegația militară timișoreană nu mai rămînea nici-o zi în capitală. Cadrele militare din Garnizoana București, cît și populația capitalei au susținut, masiv și permanent, reprezentanți militari din Timișoara pe tot parcursul demonstrației lor. Fără miile de Bucureșteni prezenți în Piața Victoriei, reprezentanți Guvernului nu mișcau nici un deget.
Sute(mii) de ofițeri și subofițeri, cadre din Marele Stat Major al Ministerului, cadre militare ale Spitalului Militar Central, ale Direcților Centrale au susținut noua mișcare reformatoare din Armată definită CADA; și aceasta ca o continuare, o extensie necesară și dorită, în plan național, a ideilor Grupului de Inițiativă pentru Democratizarea Armatei(GIDA).
În consecință și ca o concluzie de fond CADA este rezultatul extinderii GIDA în plan național prin alipirea mișcării petiționare a cadrelor militare venite de la Timișoara.
La momentul sosirii delegației militare din Timișoara în Bucuresti, cca. 60-65 de cadre ale aviației și trupelor de grăniceri, GIDA număra sute, mii de simpatizanți.
Procesul de reformare, democratizare a armatei începu-se deja în București. Mărturie stau și mișcările reformatoare din cadrul Academiilor Militare și ale Statului Major al Armatei.
Cu respect Fondatorul GIDA și coautor al creerii CADA.
Lt.col. in Rz. Forțată, Dipl.Ing. Popescu Silviu Octavian
PS. Prezint în continuare o casetă cu demonstrația populației Timișoarei în sprijinul mișcării militare CADA. Profit de această ocazie și reamintesc, și în scris, mulțumirile mele de rigoare la adresa populației din Timișoara, pentru gestul ei nobil de solidaritate cu armata nouă.
După cum reiese din articolul meu, se afirmă, de către un civil participant la această adunare, în necunoștiință de cauză, un neadevăr privind creere CADA în și de către Timișoara și la Timișoara. Le înțeleg la mulți timișoreni sentimentul, dragostea, patriotismul local, dar nu tot ce s-a efectuat pozitiv în țară, în și după 1989, s-a născut la Timișoara.
Să nu uităm că Ceaușescu a fost înlăturat de eroii, tinerii, bucureșteni, care s-au solidarizat cu orașul erou Timișoara și care au plătit un tribut de singe nevinovat, cel puțin în aceeași măsură cu timișorenii. Dar acest lucru nu se pune în discuție. Principalul este că am reușit împreună, frățeste să scăpăm de un tiran care ne-a terorizat aproape o jumătate de secol.
Platforma GIDA a avut profund caracter politic și solicita pentru prima dată democratizarea armatei romîne, materializată prin însăși denumirea ei(Grupul de Inițiativă pentru Democratizarea Armatei) și mai ales prin punctele componente prevăzute în statul acestei organizații. Repet, rețineți data de 25 Decembrie 1989.
Alte comentarii sînt de prisos.
Cele 13 solicitări ale militarilor timișoreni nu vorbeau de democratizarea armatei și se axau, în principal, pe cerințe sindicale, exceptînd două puncte de importanță politică, vitală. La ora aceea aceste cadre nu erau organizate, sau cel mult, organizate pe plan local.
CADA este și s-a format în București ca organizație militară națională, reprezentativă a armatei și a tuturor categoriilor de armă.
Mulțumesc pe această cale Domnului Marius Mioc care mi-a pus la dispoziție prețiosul său material vizual documentar și m-a ajutat la conceperea acestui Blog.
