Fuga repede în afară

O ce cuvînt sublim, între trădători, iubire,
O tu dulce, suavă nebunie, nemurire,
Istorie de plîns plină de falsificatori,
Acceptanță totală plină de prostie, ironie,
Cer negru de ploaie torențială,
Intr-o zi, festivă, cu mare zăpușală,
O clipă ce îți pare o nemurire,
Un semn elocvent de înbătrînire,
Te-ai duce mereu la vale,
Dar nu întrezărești nici-o scăpare,
Negru ne-a fost trecutul,
Așa se prezintă și azi prezentul, așa se prefigurează și viitorul,
Noi nu vedem, deși percepe acest lucru pînă și chiorul,

Nimic din ce ne-am dorit nu ne-a adus ulciorul,
S-au spart speranțele noastre ca ulcica,
Și nimeni nu a ajuns la mititica,
Trăiesc pe mai departe demagogii, canalile, pe picior mare,
Ucigașii speranțelor noastre, făptașii se țin tare,
Justiția bat-o vina, și-a luat definitiv concediu,
Și nouă nu ne-a mai rămas nici un remediu,
Ne plîngem în pumni, scrîșnint din dinți soarta amară,
Ne-au răpus pe veci golanii, trădătorii de țară,
Nu ne-a mai rămas decît un singur drum, fuga repede în afară.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: