Să ridicăm cortina, piesă tragico-comică, în două acte

SĂ RIDICĂM CORTINA,
Piesă în două acte:
Actul 1, 22 de ani de comedie-tragică
Actul 2, Sfîrșitul comediei și recompensarea actorilor din actul 1.
Să ridicăm cortina și să înceapă spectacolul, comedia-tragică a celor 22 de ani de „Democrație cu fața umană“.
În rolurile pricipale Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Băsescu.
În celelalte roluri, membrii guvernelor, post-dec. 1989 și parlamentarii români.
Regia și deci regizor principal Sergiu Nicolaescu.
Sufleuri: Petre Roman, Adrian Năstase, Crin Antonescu, Boc și alții. De ce atîți sufleuri? Muncă grea să sufli în…
Cadrul principal: o cocină de porci.
Responsabil cu costumația: Popescu Silviu Octavian.
Ion Iliescu în costumul consacrat de Cioară cu curul roșu, rezervă costumul de bufniță, Emil Constantinescu, în costum de țap, rezervă costum de păduche, Traian Băsescu, corsarul României, echipat în lup de mare, rezervă, costum de lup obișnuit.
Parlamentarii echipați în costume de oițe, cornute, boii, măgari ș.a.m.d.
Pentru început clișeul este promițător, fermecător.
Deși au trecut sărbătorile de iarnă, deci și revelionul, intrarea este gratuită, spectacolul este de binefacere, căci și așa poporul român nu avea cu ce să își plătească biletul de intrare.
Piesa începe cu tratarea de către medicii veterinari a cioarei noastre, Ion Iliescu, care este constipată de comunism. Cu toate eforturile medicilor vererinari și a nenumăratelor clisme aplicate, situația disperată a sănătății, schizofreniei aceste păsări, nu se amelorează. Concluzia medicilor, boala de comunism este incurabilă și nu va dispare decît, cînd acesta va da ortul popi, sau cînd va fi introdusă în colvia care îl așteaptăde mult, unde i se va reduce, chiar stopa, cota de votcă.
Pe scenă apare și țapul, pășind în ritmul internaționalei comuniste și la gîtul căruia atîrnă clopoțeii de aur, dobîndiți pe vremea președenției sale.
Țapul behăie și țopîie, în stilul unui cal nărăvaș. Deliciul publicului. Un adevărat saltimbanc.

Deodată este dat la o parte de un lup de mare, un corsar, echipat cu o ghitară de proveniență, mafiotică italiană. În spate la doi pași, îl urmază o sirenă de mare, care îi stimulează organul principal.
Lupul de mare cîntă de mama focului.
Deodată apar, pe scenă, o puzderie de alte animale, parlamentarii, care în ritmul muzicii lupului de mare încing o horă tradițională țigănească, pardon românească. Nu se mai știe exact ce mai este și unde se delimitează, unde se deosebesc acestea.

Entuziasmul publicului este la maxim. Acesta nechează și „aplaudă“ frenetic, dînd din picioare, ca pe vremea răposatului.
Succesul spectacolului este garantat.
Regizorul și actorii se prezintă, de mai multe ori, la finele acestui spectacol și primesc aplauze și ovații de la spectatori, poporul, norodului român, drogat, flămînd, prostit, zăpăcit în cei 22 de ani, de nou comunism. Spectacolul se încheie căci actul doi nu este încă finalizat. Se promite însă reiterarea acestei piese, completate cu actul doi, care lipsește. Durata de așteptare cel mult doi ani.
După o pauza anunțată, se va relua piesa și cu desfășurarea actului doi, unde actorii voluntari, fără școală, își vor primi adevărata prețuire a spectatorilor, care de data aceasta, nu se vor mai prezenta drogați.

Lt.col. Dipl. Ing. POPESCU SILVIU OCTAVIAN

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: