POVESTEA UNEI FETIȚE DE OAMENI SARMANI DIN ROMÂNIA!

Image and video hosting by TinyPic

Cine sunt…

Am 26 de ani, sunt din Bucuresti.In anul 1999 mi-a murit tatal,in varsta de 64 de ani.Eram in scoala generala clasa a VIII-a.Am intrat in toamna acelui an la liceul economic nr 4.La ora de dirigentie trebuia sa completam un formular pentru obtinerea unei burse.In campul pentru completarea numelui tatalui, am ridicat 2 degete si mi-am intrebat diriginta ce sa completez in cazul in care nu am tata.In acel moment toti ochii colegilor au fost indreptati spre mine si parca ma biciuiau si dispretuiau.Mi s-a spus sa las loc liber…

In pauza de dupa aceea ultima ora de dirigentie , colegii nici nu au asteptat sa iasa D-na Diriginta din clasa ca , parca in cor, strigau:

-Orfano!!!!Hahaha!!!Nu ai tata!!!Ce distrusa….

Am simtit ca toata lumea se prabuseste peste mine si nu am mai suportat mi-am luat ghiozdanul si am plecat plangand.Pe drumul catre casa imi aduceam aminte fiecare umilinta si fiecare vorba urata care ma dureau mult mai mult decat daca cineva m-ar fi batut:

Ce haine urate ai!

Ce incaltaminte ieftina porti!

Asta mananca 2 biscuiti populari cand noi ne luam numai bunatati de la buticul scolii.

Nici nu are bani de bilete si merge pe jos acasa. etc etc…

Mama neintelegand aceste lucruri si explicandu-mi ca nu isi permite sa imi ofere altceva( mama are acum 70 de ani si o pensie de nimic) trebuia sa inteleg si sa imi accept locul din ultima banca.

Imi amintesc si acum ca aveam o pereche de adidasi rupti, din care efectiv imi ieseau degetele .Umilinta pe care o simteam , ma facuse sa cant in mintea mea la privirile aruncate spre picioarele mele:

Adidasi ca ai mei nu are ” nimenea”

Cand ies cu ei pe strada se mira lumea toata.

Lunile treceau greu pentru ca o minteam pe mama ca merg la scoala desi eu ma angajasem ca vanzatoare intr-un en-gross din bucuresti .Cand venea data la care luam salariul , ii dadeam mamei bani mintind-o ca am luat alocatia sau bursa.

Insa nu aveam destul si mamei ii trebuiau mai multi bani ca sa tina casa.Si ma tot ruga insistent sa ii aduc adeverinta de la scoala pentru a lua pensia de urmas de pe urma tatalui.Care scoala, mama draga?

Intr-un final s-a aflat adevarul si mama a zis asta e, te-au exmatriculat sa te duci la munca daca asta iti doresti.

Lucram azi la unul maine altul , plecam din diferite motive( nu-mi dadeau banii, se dadea patronul la mine etc…)

Pe 15 septembrie anul urmator plangeam uitandu-ma pe geam la copii care plecau spre scoala( plang si acum) cu ghiozdane in spate si fara griji.

Mama m-a ajutat sa ma inscriu la o scoala complementara de tesatorie.Am terminat acolo 10 clase cu diploma si pentru ca aveam o varsta mai mare cu 1 an fata de restul, nu am avut dreptul sa intru la liceu la zi.

Am acceptat situatia, mi-am continuat munca pe salarii mizere si m-am marit.

Nu sunt nici frumoasa, nici desteapta , nu am nici bani, de fapt nu am decat 4 pisici minunate.

M-am inscris in anul 2009 la un liceu particular cu o taxa anuala de 1000 de lei pe care evident nu l-am putut termina tot datorita faptului ca nu am avut banii necesari achitarii taxei.Cand m-am inscris ma si visam cu diploma de bac in mana alegandu-mi o facultate ca sa pot candva sa ii ofer mamei o viata mai buna , insa…

Am suferit un accident la mana dreapta si nu o mai pot folosi 100% ca un om normal( pot numi handicap).Am avut si o operatie acum 4 luni si nu am putut munci.Acum lucrez ca vanzatoare pe un salariu de 600 de lei( asta pentru ca nu pot cara, ridica, face mult efort) si nici mana dreapta nu imi permite mai mult.Este foarte adevarata faza cu clasele sociale.Cat timp nu poti tine pasul cu cei din jur e evident ca esti inferior.Daca nu munceam si eram un om puturos as fi inteles situatia prin care trec.

Am facut greseala vietii mele.Mi-am amanetat aurul muncit de scumpul meu tata si biata mea mama pentru a-mi putea intretine pisicile si pentru a avea ce sa mananc cand nu am putut munci.Acum am cautat prin cunostintele mele pe cineva sa imi imprumute 2000 de lei cat sa-mi scot aurul si clar nimeni nu mi-a dat.Ii inteleg.Se poate ca fiecare sa gandeasca cum naiba as inapoia banii.Insa eu sunt un om de cuvant si ma doare neincrederea asta.Dar nu ii judec.Insa imi amintesc ca eu acum ceva timp mi-am dat jos de la gat un lantisor pentru ca cineva sa isi achite factura la lumina electrica, acel cineva astazi are foarte multi bani, si m-a refuzat categoric.Azi m-am umilit cersind practic ajutorul cuiva care nu ma cunoaste si care mai mult ca sigur nu ma va ajuta.Din nou firesc.Nu vreau banii acestia degeaba.As munci ca sa inapoiez fiecare leut in parte.Numai sa nu vina ziua in care mama mi-ar cere inelele si eu nu le voi mai avea.Ma apuca oarecum regretul ca eu niciodata nu am refuzat pe nimeni ca sa ajut si azi , azi cand am si eu nevoie sunt singura.Am facut blogul asta ca sa am un jurnal .Un loc al meu unde sa nu cunosc realitatea.Un loc in care sa scriu ce imi trece prin cap.In rest , despre mine e ca probabil am si eu cateva calitati dar care pentru mine au ajuns defecte.

Cu drag, Ionela.
P.S. Ioni´s Blog

Si raspunsul meu:
popescusilviucada
12 ianuarie 2012 la 09:43

Draga Ionela am plins, cu gindul că și viata mea, s-a desfașurat, aievea, vieții tale. Noi am fost trei la părinți și pentru că părinții mei nu ne puteau să ne țină pe toți la facultate, m-am decis sa urmez Școala Militară, de ofițeri, din Sibiu: pentru a da posibilitate surorii mele sa studieze. Trăgîndu-ne dintr-o familie de intelectuali, fratelui meu geaman i s-a interzis intrarea la liceu, odată cu mine, fiind declarat nereușit la examenul de admitere, desi am scris la fel răspunsurile. Astfel fratele meu a trebuit să urmeze o școală profesională, CFR, și mult mai tirziu a reușit să termine, simultan,două facultati, ca Inginer Mecanic, și Facultatea de Drept. Atît de “incapabil” era încît a reușit, în acelaș timp, să absolve două Facultăți, în timp ce alți se chinuiesc, de mama focului, să termine una.
Și eu am mers cu hainele rupte, adidașii, ciorapii rupți, și mîncam numai pîine cu untură și beam numai ceai. Și mie mi-a fost rușine, dar eram curat nu numai la îmbracaminte, dar mai ales la suflet, ca tine dragă Ionela. Ce nume frumos ai! Și eu iubesc animalele și te înteleg; animalele, pisicile sunt prietenii noștrii cei mai fideli. Dacă am să primesc pensia mea militară, care mi se refuza de 16 ani, voi veni in Romania și am sa te vizitez, să văd ce pot face pentru tine. Te-aș ruga să îmi remiți adresa ta și să mă ți la curent, de schimbări.
Ține capul sus! Lt.Col. Silviu Popescu Octavian, Garibaldi al Romaniei este cu tine și încă mulți alți oameni, care ti-au scris.
Sper, ca in viitor sa te pot ajuta cu ceva.
Cu drag Silviu

Reclame

3 responses to this post.

  1. Waw sunt fericita! Jur:) Stiam ca daca ma reintorc pe blog voi avea parte de asa bucurii.Nu te intrista la gandul ca ti-a fost greu candva.Bucura-te ca ai ramas acelasi om cu suflet.Nu bunurile materiale conteaza in viata,desi e drept e tare greu fara ele,ci inima calda a omului.Sunt fericita asa um ti-am raspuns in mesajul de pe blogul meu,ca fratele tau a reusit si el.Nu,nu! Sa nu fii trist.Sa zambesti cu speranta ca vor exista din ce in ce mai putini oameni cu „povesti” ca ale noastre.Poate intr-o zi lumea nu va mai fi rea,ca datorita rautatii oamenilor devenim si noi rai.Si mai stiu ca intr-o zi vei putea avea o pisica care sa ti se potriveasca ” manusa”.Si o sa simti bucuria nemarginita cand te priveste in ochi si toarce.O zi superba iti doresc si iti multumesc.

    Răspunde

  2. Eu sunt fericit ca ne-am cunoscut si asa cum ti-am promis ne vom vedea cind vin in tara. Urmareste si pe fb activitatea lui Garibaldi ai Romaniei. Cu dreg te imbratisez si numai bine Ionela!

    Răspunde

  3. Nu ma prea descurc cu fb mai deloc,am dat cautare si nu am gasit,poate ma gasesti tu,de fapt imi cer scuze si ar trebui sa vorbesc cu dumneavoastra.Eu sunt pe fb ioni boni .

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: