Mineriadele


Într-un inteviu maraton care va fi publicat de Adevărul, Ion Iliescu recunoaște că filialele FSN din țara au sprijinit venirea minerilor la București.

„Desigur. Nu puteau să nu-i sprijine pe cei care veneau. Sigur ca da. Organele FSN au sărit în sprijinul lor. Nu știu dacă au pus trenuri la dispoziție. Indiferent cum au făcut, era o situație de emergență și democrația era în pericol”, a declarat Iliescu.

În plus, Ion Iliescu încă se mai rafuiește cu liderul țăranist Corneliu Coposu, decedat de multi ani. „De ce n-a ieșit domnul Coposu în fața lumii, la Revoluție, să spună: Fraților, eu sunt ăsta. Mergeți după mine!’. Îl asculta cineva pe Coposu atunci? Spune că a fost și el la Televiziune. O fi fost. Îmi reproșa că ar fi vrut să discute cu mine atunci. Păi ce să discute cu mine? Cine eram eu?”, spune fostul președinte.

De asemenea, Iliescu critică „manipularile” unei „anumite parți a presei”: „Caseta în care Diamandescu cere incendierea autobuzelor este o făcătura. Nu fiți, dragă, naivi. S-a demonstrat tehnic!”.

MINERIADA DIN TOAMNA ANULUI
1991 (SEPTEMBRIE)
==============================
PARTEA I.
Explicații:
Articolul meu contravine speculațiilor, combate și condamnă minciunile
noilor slugi plătite ale HOȚULUI Revoluției române, fostului Secretar Regional(Județean) de Partid și fost Șef al Uniunii Tineretului Comunist român(UTC) Ion Iliescu, care mi-a intentat un proces politic criminal,  aruncînd vina pe subsemnatul Lt.Col. în Rz. Popesu Silviu și pe Miron Cosma, pentru propria sa decizie de îndepărtare, a altei lichele comuniste, tovarășul Petre Roman.
Ca să mă exprim „plastic”, este  ca în cazul oamenilor de culoare
neagră, care oricît, de mult, s-ar spăla, aceștia, nu pot deveni
albi.  Nu fac aluzie sau ură de rasă, dar  exemplu îmi
place pentru  a scoate în relief, că tot  așa  se petrece
și cu  foști demnitari ceaușiști, de talia Ion Iliescu, Petre Roman,
Gioană și alții. Oricît încearcă să-și spele păcatele, nimeni nu-i poate uita și ierta.
Și pentru că ideile se intersectează, fără voia mea, mi-am adus aminte, ce susținea colegul meu CADA, Lt.col. Bărbuță Ion, fost mare activist de partid și contrainformator(a se citi corect turnător), la discuțiile GDS(vezivideocaseta).
“Păi toți am fost dalmațieni”. Asta s-o creadă numai el și
leprele de talia lui. Eu nu am fost și nu voi niciodată dalmațian.
La fel și doctorul colonel militar, Col.Dr.Dr. Berghianu(vezi videocaseta ” Conferință de presă CADA la GDS”) care povestește cît a avut de suferit
din partea colegilor săi de serviciu, comuniști și contrainformatori, de marcă.
Astfel încearcă să se scuze acest trădător și al ideilor CADA.
Și ca să închei paranteza; ” Cine a trădat odată, trădează toată viața!”
În ultimi ani am scris, expediat, și solicitat presei și aproape tuturor
posturilor de televiziune articole ce descriau evenimente ca: Revoluția română, participarea armatei, CADA, implicarea generalilor armatei, Mineriade, A.C. , Presedinții României Ion Iliescu, Emil Constantinescu.
Deși acestea au fost expediate în mai toate orașele mari: București,
Timișoara, Cluj, Sibiu, Constanța, nu am primit niciu-un răspuns
și nici nu am auzit că s-ar fi difuzat ceva.
Iată unul dintre articolele mele conceput de curînd, anul trecut, care nu a văzut lumina tiparului.
Vi-l prezint așa cum l-am  conceput inițial și trimis, în țară spre
publicare.
Vămulțumesc pentru înțelegere.
Stimați Redactori , Stimată Redacție,
S-au împlinianul acesta  19 ani de la a doua mare mișcare popularä ce
a succedat  Revoluția anticomunistä și antisecuristä din Decembrie 1989, Mineriada din Sept.1991,
și se vor implini 21 de ani de la răsturnarea dictaturii comuniste a lui
Ceaușescu.
Timpul a trecut și cei vinovați de crimele anilor 1989-91 speră pe mai
departe să scape de fărădelegile lor, de pedeapsa dreaptă, justä a națiunii române.
Ei speră, în continuare, ca praful, uitarea să se aștearnă peste dosarele
lor criminale și adevärul sä nu iasä la lumină.
Oameni buni, națiune română nu admiteți acest lucru.
Avem datoria, cel puțin atît, pentru cei care s-au jerfit  în lupta pentru
abolirea dictaturii ceaușiste,  să reliefăm adevărul.
O societate, o Românie demnă, democrată nu se poate clädi pe minciuna
anilor anteriori.
Trebuie demonstrat tuturor hoțiilor și criminaliilor foști și actuali ai
neamului, că nimeni nu se poate sustrage, indiferent de poziția ocupată în stat, de la plata färădelegilor sale.
Despre MINERIADA din 24-29 Septembrie 1991.
======================================
Revolta din Septembrie 1991 a fost, după părerea mea, absolut necesară
pentru a bloca formarea unui nou partid communist securist unic (FSN).
De remarcat este că această  mișcare nu a fostpregătită de populația
capitalei.
Ea a reprezentat reacția spontană, firescă , un bumerang, al acțiuniilor
anterioare criminale a FSN, personal a Ex-Președintelui Ion Iliescu și a Ex-Premierului său, Petre Roman.
Trebuie de la început precizat, că ceea ce nu i-a reușit pe deplin lui
Ceaușescu  (prin col. MAPN Pîrcäläbescu,  șeful gărzilor naționale
patriotice ) le va reuși  pe deplin tovarășilor Ion Iliescu si Petre
Roman.
Ei vor reuși, prin minciuni și provocări regizate, inducerea în eroare a minerilor și deci  mobilizarea acestora. Ulterior ei vor manipula maselor de mineri din Valea Jiului după bunul plac. Chemați în nenumărate rînduri la București ( mai precis de trei ori) pentru  a-i  omorî în bătaie  pe “Golanii” din capitală si partidele “reacționare”  din opoziție, mineri se vor obișnui cu aceste acțiuni și drumul Bucureștiului.
Ei nu se vor mai opri decit atunci cind șeful lor (“luceafärul Văii Jiului”
Miron Cosma) va poposi în închisoare. Și așa cum spune un proverb
românesc  << cine sapă groapa altuia cade singur în ia>>
mișcärile “revoluționare” ale minerilor se vor întoarce, cum aminteam,
ca un bumerang,  împotriva celor care le-au provocat.
Se impune să subliniez  circumstanțele  agravante care
dovedesc  și măresc  vinovăția persoanelor din conducerera României aniilor 1990-1991.
Minerii din Valea jiului nu au venit de capul lor la București.
Ei  au fost chemați de Ion Iliescu, Petre Roman și toți cei care au
făcut parte din Consiliul Superior al Apărärii Naționale, inclusiv cu
asentimentul Generalul călău de la Timișoara și București Victor AthanasieStănculescu.
Minerilor le-a fost asigurat și dirijat transportul gratis pe Calea Feratä (din Valea Jiuluiu la București și retur), cazarea, echiparea militară, înzestrarea lor  cu arme și muniție în(din) unitäțile militare aflate in București.
Pentru a le întări moralul  “politic” minerii au primit și au consumat
pe tot timpul acțiunilor băuturi alcoolice. Mineri au fost dirijați și conduși la sediile partidelor politice din opoziție de oameni ai puterii special desemnați  în acest sens. Cu alte cuvinte nimic din ce s-a intimplat, la primele trei mineriade, nu a fost lăsat la voia întimplării.
Ce poate fi mai edificator și cinic decît cuvintul de elogiere a unui
Președinte de stat care mulțumește călduros unor bätäuși alcoolizați pentru crimele lor din capitala țării.
Acțiunea coordonatä a celor doi,  Ion Iliescu și a tovarășului Petre
Roman, nu se deosebește cu nimic de aceea pe care Ceausescu a adoptat-o in Decembrie 1989.
Pentru a-și salva scaunele de conducere acesti doi (Ion Iliescu si Petre
Roman)HOTI ai revoltei sincere, și deosebit de sîngeroase din decembrie 1989,  ordonä armatei (călăului déjà cu multă experiențä Victor Stänculescu) și forțelor de ordin ale Ministerului de Interne, SRI-lui și Armatei  sä înăbușe în singe demonstrațiile bucureștenilor.
Pentru  aceleași fapte Ceausescu a plătit cu viața.
Ce s-a intimplat însă cu vionavații  crimelor postdecembriste 1989?.
Iliescu rămine 10 ani Președintele României  și iese bine mersi la pensie
ca și generalii
ceaușisti criminali ai poporului român, iar Ex-Premierul bätăuș și criminal
Petre Roman cutreierä Europa chipurile ca reprezentant al românilor din
Diaspora.  BRAVO !!.
Și acum adevärul despre singura mineriadă justä dacă se poate asa ceva afirma, mineriada din septembrie 1991.
Nimeni nu știe mai bine ca mine, cel care am luat parte tot timpul, cu
exceptia primei
zile, la desfäșurarea acesteia, adevărul despre aceasta. De aceia vă scriu
pentru ca toți cei care au mințit să se rușineze.
Voi începe cu o concsecință de mare importanțä  și anume: căderea
guvernului “democratului” Petre Roman.
Mi-ar fi plăcut și le place și minerilor să creadä cä destituirea lui Roman
și
prăbușirea guvernului său, s-a produs sub presiunea străzii. Așa dupä cum au să
recunoască singuri, o parte dintre mari demnitari ai tovaräsului  Ion
Iliescu si Petre Roman
(de exemplu fostul Ministru  Eugen Dijmărescu) debarcarea
lui Roman si a guvernului säu erau deja stabilite încä înainte de venirea
minerilor în Septembrie 1991, în capitală. Probabil că mult mai tînärul și
fotogenicul premier începuse să-l calce pe nervi pe Iliescu, datorită
inițiativelor proprii, fără consultarea prealabilă a Președintelui ; și nu în
ultimă instanță pentru cresterea popularitäții sale.
Mineriada i-a creiat tovarășului, Ex-Președinte Ion Iliescu scuza de
rigoare necesară.
După mine chiar o mineriadă de talia celei din Septembrie 1991 nu
constituia un pericol
pentru demiterea unui guvern. La o adicä totul se putea aranja și bătăuși
tocmiți de Iliescu si Roman puteau sä-și primească drepturile promise și
Petrică și ai săi  să fie lăsați pe mai departe să “guverneze “ țara. Cu
alte cuvinte Petricä cu guvernul și Ionicä cu preșidenția lui dragă, ce mai
vremuri  oameni
dragi, ala Luca Caragiale.
a) Cauzele Mineriadei  din Septembrie 1991:
După cum se știe conștiința românului trece prin burtă. Dacă burta este
plină
stă și  românul bine  cu moralul. Desigur minerii pentru faptele lor de vitejie
din București au cerut tovarășilor comuniști de la București , devenți peste
noapte domni,  sä-i plătească;  să-și țină promisiunile fäcute.
Micinoși de profesie, comuniștii de la Guvernare le-au promis
minerilor  marea și sarea, luna de pe cer pentru a-i  determina
să-i salveze. După ce tovarășii s-au  văzut scăpați,  i-a
apucat amnezia.  Au trecut  nenumărate luni de zile și aceștia nu
și-au ținut cuvintul. Viața
minerilor, condițiile lor de lucru nu s-au imbunătățit, salariile lor nu au
crescut, nivelul lor mizer de trai a rămas acelaș, sau a devenit mai precar.
Toate încercările, neprofesioniste, de ameliorare a situației și tărăgänarea luärii
contactului personal , de către, Petre Roman cu sindicatul minier din Valea
jiului, pentru soluționarea revendicärilor sindicale ale minerilor , au condus
la o creștere a tensiunii acestora.
Miron Cosma, adulat de președintele Ion Iliescu.  numai concepea
să discute, să trateze,  decît personal cu președintele țării. Pentru el
Petre Roman era pre mic.
Acesta a fost rezultatul, și tributul  firesc al înfrățirii proletare
dintre Ion Iliescu si Miron Cosma,  al mineriadelor de pînă in 1991.
Rezultatul firesc al lipsei de operativitate și de prevedere a
pericolului  de cätre Premierul Roman a condus la venirea minerilor în
capitală, în Septembrie 1991.
Nu are rost sä descriu în detaliu desfășurarea mineriadei, căci aceasta de
bine de rău se
cunoaște. Acest lucru l-am descries în cartea mea „ Singur în lupta pentru
Democrație în România“ și care sper să vadă lumina tiparului.
Important este să demasc minciunile cu care noua putere comunisto-securistä
de la București, de sub conducerea tovarășului Ex-Președinte Ion Iliescu mi-a
înscenat  un process politic,  condamnindu-mă la trei ani închisoare,
cu pierderea tuturor drepturilor, interzicerea
de a locui in capitalä s.a.m.d.
După ce pedeapsa de trei ani,  a fost diminuatä(grațiată),  la
puțin timp este automat mărită la 5 ani închisoare, ca urmare a mineriadelor
ulterioare organizate de luceafărul Väii Jiului Miron Cosma.  Cosma va
primi ca atare mai mulți ani de închisoare,
și automat și cel de al doilea “conducätor al mineriadei”  Lt.col.D.I.
Silviu Popescu, persoană care de mai bine de zece ani nu se mai afla in țară.
b) Scopul sprijinului nostru, al populației

capitalei în folosul minerilor( Septembrie 1991)

De trei ori la rînd, consecutiv, au venit minerii în București  să-i
salveze pe emanații Revoluției poporului român, pe HOȚII comuniști , care s-au
instalat în fruntea țării fără asentimentul poporului, impostori , împotriva
cărora populația Bucureștiului va demonstra
fără încetare, luni ,ani de zile plătind un nou tribut de singe.
Cunoscind scopul venirii minerilor acela al unor revendicäri sindicale
populația Bucureștiului s-a hotärit să le administreze  minerilor și conducätorilor
lor o lecție de moralä pe care sä nu o uite niciodată. Noi cei bätuți,
badjocorți, călcați în picioare,
omorîți, în mai multe rinduri , de voi minerii din Valea jiului vom fi alături
de voi, în demersul vostru, actual, cinstit,  al unor revendicäri
sindicale juste. Iatä
acesta a fost mesajul , mobilul, scopul sprijinului nostru, al bucureștenilor în
mineriada din Septembrie 1991.
Dovada supremä că mineri au înteles corect
mesajul nostru este că după ce Cosma a trădat populația capitalei și a refuzat
să ia parte la ceace s-a dorit sä fie cea mai mare demonstratie sindicalä din capitalä
de dupä 1989, și acesta a tratat singur, de capul lui,  cu Ion Iliescu la
Palatul Cotroceni, marea
majoritate a minerilor au rämas solidari populației Bucureștiului și nu au
dorit sä părăseascä capitala. Minerii nu l-au ascultat pe Miron Cosma ci pe
acela care a fost zi și noapte aläturi de ei pe Lt.Col. MApN  D.I. Popescu
Silviu. Minerii
au demonstrat mai departe cu bucureștenii cerind  și demiterea lui Ion
Iliescu.
MINERIADA DIN TOAMNA ANULUI
1991 (SEPTEMBRIE)
==============================
PARTEA II.
a) Și acum o parte din minciunile sfruntate cu care justiția aservită puterii comunisto-securiste a tovarășilor Ion Iliescu și Petre Roman și-a bazat rechizitoriul pentru judecarea si condamnarea Lt.Col.M.Ap.N. D.I. Popescu Silviu la 3(respectiv 5) ani de închisoare.
În primul rînd este știut că într-o țară care se dorește democrată dreptul la cuvînt, la demonstrație și organizare nu contravine cu nimic drepturilor internaționale ale omului.
Ca fiecare cetățean liber am luat parte la o demonstrație avizată personal de Ex-Premierul Roman și de către fostul său Ministru al Transporturilor , actualmente Presedintele Romaniei tovarășul Traian Bäsescu , demnitari, care le-a avizat personal minerilor venirea în capital, Septembrie 1991. Cu alte cuvinte demonstrația a fost avizată de guvern iar Ministerul de Interne trebuia să asigure protecția demonstranților și securitatea acestora si nu să-i i-a la omor.
Totală lipsă de tact.
Pentru lașitatea și lipsa de democrație a tandemului communist, a Ex-Premierului Roman și a Ex-Presedintelui Ion Iliescu , au trebuit să mai moară oameni , să curgä din nou singe nevinovat.
Iată cine sînt adevărații făptași care trebuie să fie trași la răspundere si care nu au învătat nimic din lecția primită de Ceaușescu. Este usor să dai vina pe alții și cu ajutorul unor judecători total aserviti, să împarți “dreptatea” celui mai tare.
Iatä doar cîteva din miciunile pe care s-a bazat rechizitoriul împotriva mea:
– În după amiaza și seara zilei de 25.09.91, cînd minerii au ripostat extreme de violent, la atacurile celor din clădirea Palatului Victoriei (sediul Guvernului) și au dat foc acesteia, eu mä aflam la peste 150 de kilometrii depărtare de București, într-o localitate a cărui nume acum îmi scapă.
Deci, ca atare, nu puteam să fiu prezent în Piata Victorie si să-i asmut pe mineri împotriva Guvernului.
Ca membru în conducerea Alianței Civice din București am fost trimis special să asist la înființarea unei noi Filiale a Alianței Civice din Provincie. În timpul unei pause cu ocazia Telejurnalului de seară, din ziua de 25 Septembrie 1991, de la ora 19.00, am urmărit cu toții, peste 150 de participanți ai Alianței Civice din localitate, evenimentele sîngeroase din Piața Victoriei.
– O altä minciunä. Un anume Cpt. Dorel Enache a declarat că a stat de vorbä cu mine și m-a întrebat de ce eu îi instig pe mineri la violențä. Lăsind la o parte că nu am stat de vorbä cu acesta și că nici nu-l cunosc, eu nu i-am atîtat pe mineri nici-o clipă. Am mediat întodeauna pentru un dialog civilizat, pentru o soluționare pașnicä, democrată,a conflictului sindical.
– Grație mie a doua zi pe data de 26 septembrie cînd am fost prezent in Piața Victorie , într-o zi de toamnă superbă, ca în povești, cînd termometrul indica peste 25 de grade, i-am invitat pe toti să se linișteascä, pe militarii, pe ofițeri, pe mineri și populatia Bucureștiului care lua parte la demonstrație. Incredibil, dar așa a fost, am fäcut cu toții împreună plaje, o bunä parte pe tancurile armatei.
În acea zi am cerut foștilor mei colegi și șefi din armată, generalilor să nu-i mai atace pe mineri și atunci și ei vor fi lăsati în pace. Le-am spus că minerii au dreptul să demonstreze pașnic și că aceștia nu vor părăsi piața pînă cînd reprezentanții guvernului nu vor sta de vorbă cu ei.
Aceasta era hotărirea lor si eu nu puteam sä le-o schimb cu nimic si nici nu doream acest lucru.
– O altä minciunä de proporții ce apare în unul dintre articolele despre mineriada din septembrie 1991:
Citez < >. Nu stiu cine a afirmat și aceastä prostie , cert este că eu in cei peste 43 de ani de viată petrecuți în România nu am fost nici-odată în Valea jiului si cu atit mai mult in Gara Petroșani.
– O altă dovadă a spiritului democrat, civilizat, pașnic în care s-a desfäsurat demonstrația minerilor din Septembrie 1991 a fost aceea că intrarea in Parlamentul României s-a produs fără violență. A fost o cerință expresă pe care am impus-o și a fost respectată intocmai de mineri. Ca urmare nici-un Parlamentar(Deputat sau Senator) nu a fost bruscat. Pină și cunoscutul țărănist, “reacționar “(după cum a fost descris el minerilor de către oamenii puterii) domnul Ion Ratiu și-a putut susține nestingherit pledoaria in fața minerilor furioși.
– Refuzul lingăului comunist Răzvan Teodorescu, în dimineata zilei de 27.09.91 de a le da voie minerilor să explice populației , țării motivele sosirii lor în capitală și scopurile urmărite de ei, au condus la revenirea minerilor, în seara aceleiași zile la sediul TV. Și în acest caz mineri m-au ascultat și au demonstrat pe mai departe cu calm, pașnic, cerînd să intre pe postul TV pentru a lămuri țara.
Ca răspuns și caracteristic întregii desfășurări a mineriadei din Septembrie 1991, în loc să se caute o soluție omenească, civilizată, pe nepusă masä minerii și populația capitalei, care demonstrau liniștiți și scandau lozinci antiguvernamentale au fost atacații de soldații postați în televiziune și de pe acoperișul acesteia. Asupra minerilor și a demonstranților s-a tras cu gloante, grenade fumigene, grenade lacrimogene și grenade cu substante sufocante. Concomitent de pe toate străzile adiacente televiziuni au apărut bätäușii bine înzestrați ai Ministerului de Interne și ai Armatei însoțiti de blindate. Ca pe vremea răpostului.
Minerii și demonstranții răniți, înpușcați sau retras în Piața Universității.
– Dupä discuțiile Miron Cosma – Ion Iliescu la Palatul Cotroceni marea majoritate a minerilor, la rugämintea noastră au rămas în București. Ei au continuat impreună cu demonstranții din capitală, să manifesteze, pe mai departe pasnic , cerînd și demiterea Președintelui Ion Iliescu. Indignat Iliescu ordonă trupelor blindate din incinta Palatului și a celor venite în ajutor să înăbușească în sînge demonstrația din fața palatului säu. La vestea că ortaci rămași în fața palatului sînt măcelăriți de trupele lui Iliescu, Miron Cosma și minerii care îl insoțeau se reîntorc, să-și sprijine frații. Minerii se vor retrage de la Cotroceni în Piața Universitäții și vor continua să demonstreze cerînd demisia lui Ion Iliescu. Miron Cosma nu ia parte la ultima demonstrație din Piata Universitätii, el se va ascunde și va reapare la plecarea definitiv, a doua zi, după bătaia finală pe care peste 30.000 de soldati înarmati pînä în dinți, cu armament și muniție reală, substante toxice de luptä sufocante și iritante o vor administra minerilor si populației din Piata Universitäții.
– Cu toate că marea mișcare, mixtă, a Sindicatului Minerilor din Valea Jiului și a populației Bucureștiului a fost înăbușită în sînge, această mișcare a constuit un mare succes pentru opoziție, pentru țară și viitorul ei democrat. Evenimentul istoric Septembrie 1991 va marca declinul categoric inevitabil si ireversibil al noului partid Comunist FSN, ulterior transformat in PSD.
b) Insemnätatea celei de-a patra Mineriade din Septembrie 1991
Mineriada din Septembrie 1991 va deschide ochii întregii lumi internaționale în ceea ce privește noua putere, așa zisă democrată, de la Bucuresti. Consecințele pe plan international sau văzut și se cunosc. De aceeia nu mă voi referi la acestea.
Mai important mi se par consecințele, urmările în plan intern si anume:
FSN-ul se v-a divide în două și din el se vor creea PSD si “Liberalii” lui Petre Roman si Traian Băsescu.
Pe zi ce trece puterea, popularitatrea celor doi HOȚI ai mișcării populare din decembrie 1989 (Ion Iliescu și Petre Roman) va scădea și concomitent va crește direct proporțional credibilitatea și popularitatea partidelor din opoziția română.
Nu peste mult timp Alianța Civică din București care s-a dezis, în modul cel mai josnic și laș, de singurul lor membru de conducere curajos, adicä de subsemnatul Lt.Col.MApN D.I. Popescu Silviu Octavian va profita fără rușine de lupta mea și a populației curajoase a Bucureștiului și va instala la conducerea țării primul Președinte al Opoziției române pe Prof. de
Comunism al Universității din București Prof.Emil Constantinescu, adulatul femeilor din Alianta Civică. Lipsa de recunoștiință și trădarea de către o bunä parte a conducerii naționale a Aliantei Civice din București nu este singularä. Un lucru pot spune cu siguranță, ca fost membru al Aliantei Civice din Bucuresti, Preșidenția Prof.Emil Constantinescu a fost o rușine pentru țarä si opoziția română. A creat, din nou, posibilitatea revenirii la putere a foștilor înalți demnitari comuniști și securiști ai lui Ceausescu, a tovarusului Ion Iliescu. Atît timp cît am fost în Alianța Civică m-am împotrivit sistematic, cu toată fermitatea, acestui incapabil Profesor, Propagandist de Științe Comuniste si Sociale. Preșidenția Prof. Emil Consantinescu, ca reprezentant al opozitiei, a fost mai dăunătoare chiar ca cea a tovarășului Ion Iliescu. El a descalificat, a dezonorat opoziția română
<object style=”height: 390px; width: 640px”><param name=”movie” value=”http://www.youtube.com/v/CpHqoW1iByA?version=3″><param name=”allowFullScreen” value=”true”><param name=”allowScriptAccess” value=”always”>http://ahref=</object>
Istoria mineriadelor din anii 1990-1991
Gabriela Gheorghe, Adelina Huminic
Prima mineriada: 28-29 ianuarie 1990
*Minerii vin pentru prima data la Bucuresti, in urma apelului lansat de Ion Iliescu, pentru a opri conflictul dintre FSN si opozitia politica.
*Sunt devastate sediile principalelor partide de opozitie.
* Petre Roman insusi il salveaza pe Corneliu Coposu de furia minerilor.
28 ianuarie
– In piata Victoriei are loc un urias miting al opozitiei, organizat de PNT-CD, PNL, PSDR, dar si al altor partide care protesteaza impotriva hotaririi ca FSN sa participe la alegeri.
– In paralel se desfasoara o contramanifestatie organizata de FSN si sustinuta de muncitorii de la IMGB, ICTB, IMMR si IIRUC.
– Multi au ca argumente bite si rangi si o dorinta pe care o vor exprima sintetic intr-o formula ce va face cariera: „Moarte intelectualilor!”. Se tin discursuri impotriva partidelor care vor sa opreasca ascensiunea politica a Frontului: „Jos cu fiii de chiaburi si legionari!”, „Nu vrem ca cei care au stat la caldura, in strainatate, sa vina acum si sa ne dea lectii”.
– In cealalta tabara, se tin discursuri in care se demonstreaza ideile ce se pot citi pe pancarde: „Cine a stat cinci ani la rusi, nu poate gindi ca Bush”, „Nu vrem neocomunism!”, „Ieri Ceausescu, azi Iliescu!”.
– Chiar daca a existat intentia de a nu se recurge la violenta, este atacat sediul Guvernului si se cere cu insistenta demisia acestuia.
– La sfirsitul zilei au loc tratative intre partidele istorice si Front.
29 ianuarie
– In urma apelurilor lansate prin mass-media de catre presedintele Ion Iliescu, are loc prima mineriada. Peste cinci mii de mineri din Valea Jiului sosesc in Capitala, inarmati cu bite si lanturi si convinsi ca trebuie sa-i reduca la tacere, prin orice mijloace, pe conducatorii si sustinatorii partidelor care erau altceva decit FSN.
– Contramanifestatia organizata de suporterii FSN are ca efect asaltul asupra sediilor unor partide, in frunte cu PNTCD. Viata fruntasilor acestor partide este in primejdie, unii fiind obligati sa se puna la adapost de „furia populara”.
– Petre Roman insusi soseste intr-o tancheta la sediul asediat al PNTCD pentru a-l prelua si proteja pe Corneliu Coposu.
– Ion Iliescu si Petre Roman se adreseaza multimilor.
– Ana Blandiana declara ca se retrage din C.F.S.N. deoarece „confruntarile s-au mutat in strada, iar schimbul de opinii tinde sa devina unul de imprecatii si suspiciuni”. ,
– Ziua se incheie cu un schimb de angajamente reciproce intre manifestanti si putere.
– In urma evenimentelor, membrii marcanti ai CFSN se intilnesc cu reprezentanti ai partidelor politice, pentru constituirea unui Consiliu Provizoriu de Uniune Nationala (CPUN), care sa asigure reprezentarea in structurile de virf ale puterii a partidelor nou constituite.
A doua mineriada: 28 februarie 1990
*Minerii vin la Bucuresti pentru a apara sediul Guvernului asediat de manifestanti opozanti ai regimului Iliescu.
*Dupa restabilirea ordinii, minerii promit ca vor reveni in Capitala ori de cite ori vor avea loc asemenea incidente.
18 februarie
– In Piata Victoriei are loc o manifestatie antiguvernamentala si antiprezidentiala. Pe pancarte se putea citi: „Jos comunismul”, „Jos Securitatea”, „Puterea de stat se mentine cu ajutorul Securitatii”, „Nu mai vrem comunisti, securisti si activisti’, „FSN-isti, ati furat revolutia din 17-22 decembrie ’89”.
– Un grup de manifestanti forteaza intrarea in sediul Guvernului. Slabiciunea fortelor de ordine care aparau Guvernul, precum si insistenta ciudata a unor grupuri de persoane inarmate cu rangi, topoare si bite, determina patrunderea acestora in sediul Guvernului. In interiorul cladirii se comit violente: se sparg geamuri, se distrug mobile si documente, se forteaza birouri. O parte dintre manifestanti dezaproba actiunea de asediu asupra sediului guvernamental, scandind: „Fara violenta”.
– Sint cautati membrii Guvernului, dar nu este gasit decit vice-prim-ministrul Gelu Voican Voiculescu, pe care manifestantii au vrut sa il arunce peste balcon.
– Armata restabileste ordinea. Jean Moldoveanu, seful Inspectoratului General al Politiei anunta ca au fost arestate 102 persoane, din care 12 cu cazier judiciar, multi in stare de ebrietate, au fost raniti 15 militari in termen si 6 politisti.
– Spre seara sosesc circa 4.000 de mineri din Valea Jiului. Deoarece situatia era deja sub controlul fortelor de ordine, ei isi exprima in termeni duri dezaprobarea fata de evenimentele din Capitala si promit sa revina ori de cite ori se vor repeta asemenea evenimente.
– Ion Iliescu declara ca „elementele turbulente si infractoare care s-au dedat la acte de violenta” vor fi aspru pedepsite.
– Biroul Executiv al CPUN condamna si incidentele si face apel la luciditate si liniste, apel care ii vizeaza si pe mineri.
– Radu Cimpeanu declara ca demonstratia, initial pasnica, a fost deturnata si manipulata, dar nu poate fi decit satisfacut pentru ca „PNL nu a avut nici o contributie in acest sens.
– Numerosi reprezentanti ai opozitiei si ai presei independente sustineau ca a fost vorba de o provocare initiata si condusa de Securitate si de Guvern.
A treia mineriada: 13-15 iunie 1990
*Scopul minerilor a fost de a imprastia manifestantii si grevistii foamei ce blocau de doua luni Piata Universitatii.
*Minerii se dedau la violente impotriva studentilor si a cetatenilor ce li se par a fi intelectuali.
*Sint atacate sediile partidelor de opozitie.
*La sugestiile minerilor, politia opereaza arestari ale persoanelor participante la protestele din Piata Universitatii.
22 aprilie 1990
– In Piata Aviatorilor are loc un miting al PNTCD caruia i se asociaza si alte forte politice. Dupa terminarea mitingului o parte dintre manifestanti pleaca spre sediul Televiziunii. Pe Calea Dorobanti, dintr-un balcon se arunca un ghiveci de flori care provoaca unei demonstrante ( Sanda Lugoj – 59 de ani ) o fractura craniana. Incidentul provoaca furia manifestantilor care pleaca spre Piata Universitatii unde se ocupa carosabilul si se ia hotarirea de a ramine o noapte de veghe.
24 aprilie 1990
– In Piata Universitatii, unde continua sa se afle manifestanti, apar, la primele ore ale diminetii, forte politienesti care imprastie multimea operind arestari.
– Are loc o manifestatie impotriva violentelor comise de politisti. Manifestanti ocupa Piata cu intentia de nu o mai parasi. Incepe astfel Marea manifestatie impotriva comunismului din Piata Universitatii.
– In sedinta CPUN, Ion Iliescu ii numeste pe cei din piata „golani”, apelativ preluat apoi de manifestanti. Perimetrul ocupat de protestatari primeste denumirea de „Golania”. Cererile protestatarilor: adoptarea punctului 8 al Proclamatiei de la Timisoara, independenta Televiziunii, adevarul despre Revolutie. Balconul Facultatii de Geologie devine tribuna de la care personalitati, sau simpli cetateni cer democratizarea tarii.
20 mai 1990
– Ion Iliescu si FSN cistiga alegerile parlamentare si prezidentiale. Liga Studentilor isi anunta retragerea din Piata. In „Zona libera de neocomunism” se mai afla aproximativ 250 de persoane, din care o parte in greva foamei.
12 iunie 1990
– La Palatul Victoria are loc o sedinta in care se hotaraste lichidarea demonstratiei din Piata Universitatii. Politia, armata si SRI-ul primesc ordine in acest sens.
– Petre Roman marturisea: „La sesizarea Procuraturii am ordonat Politiei sa curete Piata Universitatii. Nu era, in ochii mei, decit o banala si legitima operatie de mentinere a ordinii”.
– TVR prezinta un comunicat al Procuraturii care legitimeaza Politia sa degajeze Piata Universitatii.
13 iunie 1990
– La ora 4 dimineata fortele politienesti ii ataca pe grevistii foamei din Piata Universitatii. Corturile in care stateau acestia sunt strinse si distruse. Se fac arestari, iar cei care scapa se refugiaza in holul hotelului Intercontinental. Politia intra si in Institutul de Arhitectura, inconjoara piata cu vehicule. Au loc infruntari violente intre politie si demonstratii care s-au adunat linga baricada construita de fortele de ordine intre Spitalul Coltea si cinematograful „Luceafarul”.
– Circa 200 de muncitori strigind „IMGB face ordine” patrund in cladirea Institului de Arhitectura, considerind ca Liga Studentilor este printre responsabilii celor petrecute in aprilie-iunie in Piata Universitatii.
– Grupuri cu intentii obscure dau foc autobuzelor politiei. Sunt atacate si incendiate sediile Politiei Capitalei, Ministerului de Interne si SRI.
– Mii de manifestanti ocupa curtea Televiziunii si forteaza intrarea in cladire. Se intrerupe emisia. Peste citeva ore, la reluarea transmisiei, Razvan Theodorescu (presedintele Televiziunii), Emanuel Valeriu si Alexandru Stark (legat la cap), apar in fata camerelor de luat vederi si condamna asaltul asupra Televiziunii. Theodorescu afirma: „Chiar acum am luat legatura cu domnii Iliescu si Roman. Vom prezenta urgent proiectul unui gard solid si, nu-i asa, estetic, care sa inconjoare institutia, asa cum exista in tarile democratice”.
– Ion Iliescu declara: „Capitala Romaniei traia un cosmar. Populatia era ingrozita de scenele de violenta si anarhie. Explozii si incendii in punctele centrale, nor de fum deasupra orasului, pe strazi hartuiala intre politie si manifestanti, spaima si deruta generala. Fortele de ordine erau cu totul depasite”.
– Ion Iliescu transmite prin posturile de radio si televiziune un Apel: „Este clar ca ne aflam in fata unei tentative organizate de a rasturna prin forta, prin violenta dezlantuita, conducerea aleasa in mod liber si democratic la 20 mai 1990. Ne adresam tuturor cetatenilor Capitalei, in numele democratiei cistigate prin alegeri libere, sa respinga cu toata hotarirea actele iresponsabile de violenta si sa sprijine organele de ordine in restabilirea situatiei de calm si legalitate. Chemam toate fortele constiente si responsabile sa se adune in jurul cladirii Guvernului si Televiziunii pentru a curma incercarile de forta ale acestor grupuri extremiste, pentru a apara democratia atit de greu cucerita”.
– Un comunicat al Guvernului apreciaza ca „este vorba de acte de tip legionar, care trebuie oprite cu toata fermitatea”.
– In Bucuresti, ordinea se restabileste in cursul noptii de catre unitati militare.
14 iunie 1990
– Sosesc doua garnituri de tren cu mineri din Valea Jiului. Din balconul Guvernului presedintele Ion Iliescu ii indeamna sa mearga in Piata Universitatii „pentru a face curatenie”.
– Grupuri de mineri patrund in Universitate si la Institutul de Arhitectura. Incepe vinatoarea studentilor aflati in Universitate pentru a proteja cladirea si bunurile aflate acolo. Studentii prinsi sint batuti cu bestialitate. Sint tiriti apoi afara si aruncati unul peste altul in fintina arteziana din fata Universitatii. Laboratoarele si salile de curs sint devastate. Colectii rare de minerale si roci ale Facultatii de Geologie, microscoape si aparatura de laborator sint facute praf. Minerii urineaza pe cartile zvirlite din rafturile bibliotecilor. Aceeasi soarta o au Facultatile de Geografie, Istorie, Limbi Straine, Litere, Matematica, Fizica. Minerii „cauta”, dupa cum fusesera instructati, droguri, arme si valuta, despre care Ion Iliescu afirmase ca s-ar gasi in Universitate. In afara Universitatii, orice persoana surprinsa de mineri este batuta crunt. Minerii controleaza actele masinilor, actele de identitate, iar oricine este banuit a fi „intelectual” sau participant la manifestatia din piata este maltratat. Pe bulevardul Magheru restaurantele deschise anunta: „numai pentru mineri”. „Vizite” ale minerilor au loc la sediile unor partide (PNL, PNTCD), la locuintele unor lideri ai opozitiei si la sediile unor ziare si reviste independente. Unele dintre publicatiile atacate nu au mai aparut citeva zile. Bucurestiul traieste o atmosfera de teroare si groaza. Minerii si-au dobindit cu acest prilej renumele de organ neoficial de represiune.
– Denes Domokos, sef de schimb la mina Livezeni, a incercat sa-i taie capul cu securea lui Marian Munteanu, liderul studentilor. Domokos, impreuna cu alti ortaci, a intrat in sediul Universitatii Bucuresti, unde, intre altii, a fost gasit si Marian Munteanu.
– Evenimentele din 13-15 iunie 1990 au fost filmate de catre amatori sau de catre operatorii televiziunii nationale.
– Martorii acelor zile declara ca s-au comis atrocitati, au fost molestati oameni nevinovati. La indicatia minerilor se fac multe arestari.
– Minerii sunt convocati la Complexul Expozitional unde Ion Iliescu le-a multumit pentru ca au raspuns inca o data la chemarea sa.
15 iunie 1990
– Continua arestarile celor implicati in demonstratia din Piata Universitatii, dar in aceasta etapa arestarile se fac de la locul de munca.
– Zorel Dumitrescu, seful Directiei Sanitare a municipiului Bucuresti a declarat ca, in unitatile de spitalizare ale Capitalei au fost tratati 560 de raniti in timpul evenimentelor si au fost inregistrate oficial 6 decese.
– Din raportul semnat de procurorul general Gheorghe Robu si de ministrul de Interne, Doru Viorel Ursu, rezulta ca au fost arestate 185 de persoane.
– Opinia publica internationala isi manifeasta stupoarea fata de ororile din Bucuresti. Posturile de televiziune si marile cotidiene din toata lumea transmit stiri si reportaje despre mineriada de la Bucuresti.
– Departamentul de Stat al SUA declara: „Actiunile autorizate de presedintele Iliescu si guvernul sau, au lovit in inima democratiei romane”.
16 iunie 1990
– Guvernul afirma intr-un comunicat: „In legatura cu actele de barbarie din 13-14 iunie, Guvernul a dispus luarea unor masuri concrete si hotarite pentru anchetarea si tragerea la raspundere penala a celor vinovati. De asemenea a dispus cercetarea actelor de molestare reclamate in zilele urmatoare”. Se mai face mentiunea ca au fost retinuti 1021 suspecti.
– Emil Constantinescu, pe atunci profesor la Facultatea de Geologie, a depus la Parchetul General o plingere in numele Universitatii bucurestene, devastata in acele zile de mineri.
A patra mineriada: 24-28 septembrie 1991
*In urma nesolutionarii unor revendicari sindicale, minerii aflati in greva pleaca la Bucuresti in frunte cu Miron Cozma
*Sint asediate Guvernul si Televiziunea.
*Guvernul Petre Roman demisioneaza
*Ion Iliescu si Miron Cozma semneaza, in urma unor negocieri, un comunicat prin care se anunta rezolvarea tuturor revendicarilor minerilor.
24 septembrie
– Minerii de la Vulcan, aflati in greva cer ca primul ministru Petre Roman sa vina la Petrosani pentru a le solutiona revendicarile sindicale.
– Miron Cozma, in calitate de lider sindical al minerilor din Valea Jiului, i-a amenintat pe reprezentantii Guvernului si pe presedintele Ion Iliescu, sustinind ca „daca nu solutioneaza in cel mai scurt timp posibil revendicarile minerilor, acestia vin la Bucuresti si ii dau jos”.
– Minerii vin la Petrosani unde intra cu forta in primarie, il agreseaza pe subprefectul Ionel Botoroaga si pe directorul Regiei Autonome a Huilei, Benone Costinas. De la balconul Primariei din Petrosani, Miron Cozma a citit, in huiduielile minerilor, comunicatul primit prin telex de la Guvern, in legatura cu solutiile la revendicarile lor. Cozma rupe hirtia si anunta: „Mergem la Bucuresti”. Intr-un interviu acordat in aceeasi zi unui ziarist local, Cozma a declarat: „Hotarirea de a merge la Bucuresti e definitiv luata, dar situatia de fata nu e de natura politica si nu vom cadea in plasa partidelor politice”.
– Petre Roman a declarat ca, atunci cind a aflat ca minerii vor veni la Bucuresti, l-a contactat pe Ion Iliescu si au decis sa mearga in Valea Jiului. Liderii minerilor au fost instiintati, in aceeasi zi, de aceasta deplasare. Dar dupa ce au acceptat, initial, sa se intilneasca la Petrosani cu presedintele si cu seful Guvernului, in cele din urma au renuntat.
– In gara Petrosani solicita trenuri pentru deplasarea la Bucuresti. Fiind refuzati, ei devasteaza gara, ocupa acceleratul 244 si deturneaza alte doua garnituri de tren. In Petrosani si Vulcan au loc violente, devastari si incendii.
25 septembrie 1991
– In gara Craiova, trenurile cu mineri sunt oprite. Se anunta ca Petre Roman ar fi dispus sa vina la Craiova pentru tratative. Minerii refuza oferta si il agreseaza pe prefectul Ilie Stefan si pe generalul maior Ilie Marin. Marin Ghinea, adjunctul sefului de statie Craiova, declara: „A fost o adevarata teroare, securi, bite, un vandalism cum n-am mai vazut in viata mea. Au intrat peste femeile de la casele de bilete, au spart geamurile si tot ce au intilnit in cale. Era imposibil sa vorbesti cu ei, pentru ca multi erau beti”. Miron Cozma a refuzat sa discute cu reprezentanti ai Guvernului si ai Prefecturii Dolj, sustinind ca, de fapt, „este vorba de o cursa prin care se incearca arestarea sa”. Dupa toate acestea trenurile pleaca spre Bucuresti.
– Petre Roman, a declarat ca a aprobat venirea trenurilor cu mineri la Bucuresti, dupa ce a primit de la ministrul Transporturilor informatia ca mecanicii de tren si angajatii SNCFR erau amenintati cu cutitele de catre mineri, existind pericolul ca ei sa fie maltratati. Roman a spus ca a luat decizia atunci cind trenurile cu mineri ajunsesera deja in gara Craiova.
– Mai multi salariati ai SNCFR au declarat ca trenurile au plecat de la Petrosani spre Bucuresti cu permisiunea unui for superior, semafoarele erau „pe verde” in momentul plecarii trenurilor si ca exista „un parcurs de circulatie” fara de care garniturile nu ar fi putut parasi gara Petrosani. Mecanicul Mircea Marin a declarat ca, in halta Cotifanei, unde trenul a stationat din cauza unei pene de curent a fost amenintat de mineri ca „ii vor lua gitul” daca nu pune trenul in miscare. Un alt mecanic declara ca a fost la un pas de comiterea unui accident feroviar, inainte de a intra in gara Lainici, cind tensiunea de pe reteaua de alimentare a caii ferate a fost oprita. Mecanicul a reusit sa opreasca garnitura cu putin inainte de Lainici, iar atunci cind a consultat registrul de dispozitii al sefului garii, in el figura un ordin al conducerii SNCFR, care prevedea ca garniturile cu mineri sa fie oprite si parasite de ceferisti, in apropierea anumitor statii.
– Popescu Silviu Octavian, lt. colonel MAPN, participant la miscarea minereasca, declara ca pe peronul Garii Petrosani, a vazut un miner cu un calup de dinamita.
– In Camera Deputatilor, Petre Roman a anuntat un conflict de munca in Valea Jiului, pe care Guvernul a incercat in zadar sa il stinga. Primul ministru mai anunta ca minerii se indreapta spre Bucuresti si ca s-a incercat fara succes sa fie opriti pe drum.
– Minerii au ajuns la Bucuresti in gara Baneasa, in jurul orei 10.00. Inca de la coborirea din trenuri, conducatorii grupurilor de mineri i-au declarat sefului statiei Baneasa, Ilie Popa, ca urmaresc schimbarea Guvernului si a presedintelui tarii.
– Din gara Baneasa, minerii condusi de Miron Cozma s-au indreptat spre Piata Victoriei, unde s-au oprit in fata cladirii Guvernului, cerind ca prim-ministrul Petre Roman sa iasa sa discute cu ei.
– In jurul orei 15.20, minerii au declansat primul atac cu pietre asupra fortelor de ordine aflate in dispozitivul din fata Palatului Victoria. Dupa o ora, minerii au atacat din nou cladirea Guvernului, cu sticle incendiare, fapt ce a determinat evacuarea functionarilor din imobil.
– Cornel Tomescu, sef sector in cadrul Secretariatului General al Guvernului, a declarat ca minerii nu au fost deloc violenti la sosirea in Piata Victoriei. „Minerii erau calmi, nu strigau lozinci la adresa guvernului sau ale presedintelui si stateau asezati pe caldarim”, a afirmat Tomescu. El a spus ca, in timp ce o delegatie a minerilor discuta cu Petre Roman, un militar a aruncat, in mijlocul minerilor, de la nivelul al treilea al Palatului Victoria o petarda lacrimogena. „Acesta a fost semnalul care a declansat atacul impotriva cladirii Guvernului. Din acel moment, Miron Cozma nu mai putut conduce minerii ci, din contra, acestia ii impuneau lui o anumita conduita”, a subliniat Tomescu. El a declarat ca de situatia creata au profitat grupurile de civili aflate in zona care au reusit sa se infiltreze printre ortaci. „Revendicarile politice au fost induse de aceste grupuri”.
– Cpt. Dorel Enache, comandantul grupului de interventie al MAPN care a actionat in Piata Victoriei, a afirmat ca parte din militarii pe care ii avea in subordine detineau asupra lor munitie de razboi. Enache a declarat ca nu cunoaste daca subalternii sai au facut uz de arma, dar a subliniat ca existau toate elementele prevazute de regulamentele militare care sa permita acest lucru. Referitor la starea de spirit a minerilor, ofiterul a spus ca a incercat tot timpul sa tina legatura directa cu acestia, pentru a evita izbucnirea violentelor. Capitanul a adaugat ca a fost surprins cind, in Piata Victoriei, a vazut grupuri de civili care-i instigau pe ortaci la violenta si le spuneau sa-l omoare pentru ca este „securist”. „Am incercat sa le spun minerilor ca nu are rost sa se faca macel pentru niste ziduri, cladirea Guvernului fiind goala, pentru ca toti demnitarii au plecat”, a spus Dorel Enache. El a spus ca a stat de vorba cu lt. col. MAPN Silviu Popescu pe care l-a intrebat de ce instiga la violenta. „Popescu a spus ca fortele aflate la putere nu merita sa conduca tara, pentru ca fac parte din cei care, in decembrie 1989, au condus lovitura de stat”.
– Revolutionarul Nica Leon a declarat ca toti civili care s-au alaturat minerilor nu doreau decit inlaturarea Guvernului Roman si a presedintelui Iliescu. „M-am dus la un post de radio pentru a cere cetatenilor sa se alature minerilor si sa rastoarne Guvernul Roman si pe Ion Iliescu”, a afirmat Nica Leon, adaugind ca s-a incercat chiar declansarea unei greve generale si blocarea drumurilor.
– Mihnea Marian Constantinescu, purtator de cuvint al guvernului, a declarat ca Serviciul de Protectie si Paza i-a impus premierului Petre Roman sa paraseasca Palatul Victoria. Constantinescu a spus ca, initial, Petre Roman a vrut chiar sa coboare in mijlocul minerilor, in Piata Victoriei, dar ca aceasta solutie nu a fost acceptata de SPP. „Ulterior, s-a hotarit sa fie trimis un consilier al primului ministru”, a adaugat acesta.
– Roman a afirmat ca a decis sa paraseasca cladirea Guvernului, dupa ce Ion Iliescu i-a spus ca este cea mai buna varianta.
– Seara se reuseste evacuarea Pietei Victoriei. Manifestantii se retrag catre Televiziune si Piata Universitatii.
– Miron Cozma, in fruntea unei delegatii a minerilor, s-a intilnit la Palatul Cotroceni, cu presedintele Ion Iliescu, in care i-a conditionat retragerea minerilor de demiterea primului ministru.
– Petre Roman a declarat ca i-a propus lui Iliescu ca Guvernul sau sa-si „depuna mandatul” si sa fie constituit un nou cabinet, in urma unor negocieri pe care urma sa le aiba cu Ion Iliescu.
– Ion Iliescu a declarat ca mineriada din 1991 a fost „spontana”, dar pe parcurs a degenerat si a capatat conotatii politice. El a spus ca premierul Roman a propus sa-si dea demisia in dupa-amiaza zilei de 25 septembrie, inainte de sedinta CSAT, iar dupa sedinta s-a dat un comunicat, semnat de Roman, in care se preciza ca si-a pus la dispozitia Presedintelui mandatul, in vederea formarii unui nou guvern.
26 septembrie
– Minerii ataca cu forte noi cladirea Guvernului. Sub presiunea evenimentelor au loc negocieri cu usile inchise intre reprezenantii minerilor si conducerea tarii.
– Oliviu Gherman, vicepresedinte al Senatului, desi nu a participat la discutiile de la Cotroceni, din seara de 25 septembrie 1991, cind s-a luat in discutie si s-a hotarit demisia Guvernului, s-a intilnit cu patru lideri ai minerilor, printre care era si Cozma. Acestia i-au spus ca, daca pina la ora 12.00 nu se va da oficial comunicatul privind demisia guvernului Roman, 40.000 de sindicalisti de la Pipera se vor alatura minerilor aflati in Piata Victoriei. Liderii minerilor au adaugat ca, probabil, nimeni nu doreste izbucnirea unui „razboi civil”.
– Ora 12.00, Alexandru Birladeanu, presedintele Senatului, a anuntat demisia Cabinetului Roman, pe postul national de televiziune.
– Mihnea Marian Constantinescu, purtator de cuvint al guvernului, a declarat ca a fost surprins de faptul ca demisia lui Petre Roman a fost anuntata in Senat, in timp ce acesta se afla la Camera Deputatilor, si ca, din cite stie el, la acea data nu se hotarise nimic in acest sens. El a spus ca demisia Cabinetului Roman nu a fost determinata de venirea minerilor la Bucuresti, ci de elemente care au profitat de situatia de criza aparuta in acel moment.
– Eugen Dijmarescu, ministru al Economiei si Finantelor, a declarat ca nu minerii au determinat Guvernul Roman sa-si dea demisia. „Guvernul Roman nu si-a dat demisia la presiunea strazii, ci din alte considerente, de natura politica”, a spus Dijmarescu. El a adaugat ca „atunci cind s-a pus problema depunerii mandatului, minerii nici nu ajunsesera in Capitala”. Dijmarescu a spus ca la acea data cunostea situatia din Valea Jiului si ca cererile din 1991 ale minerilor erau justificate deoarece o duceau foarte prost, iar cei din conducerea Regiei nu faceau nimic pentru ei si erau interesati numai de bunastarea lor. „Surprinzator, Liga Sindicatelor Minerilor nu a cerut demiterea conducerii Regiei ceea ce ma face sa cred ca este vorba despre o complicitate”, a adaugat Dijmarescu.
– Consilierul prezidential Iosif Boda a declarat ca Romania devenise „o tara fara Guvern”, cu citeva zile inainte de sosirea minerilor la Bucuresti. Boda a spus ca, in acel moment se putea vorbi despre „o situatie de criza” si ca toti factorii de decizie din Guvernul Roman erau „disparuti fara urma”. Referindu-se la inlaturarea Guvernului Roman, Boda a afirmat ca era doar „o problema de timp” si ca venirea minerilor la Bucuresti nu a facut decit sa o grabeasca.
– Vicepremierul Adrian Severin a declarat ca Executivul nu era demis daca nu veneau minerii la Bucuresti. Severin a spus ca minerii au fost calmi pina in dupa-amiaza de 25 septembrie, cind a auzit „o izbitura puternica” si i-a vazut pe ortaci cum au rupt cordonul de jandarmi care aparau guvernul.
– Miron Cozma cere minerilor sa plece acasa pentru ca le-au fost rezolvate toate revendicarile. Cu toate acestea, in dupa-amiaza acelei zile, minerii patrund in sala de sedinte a Adunarii Deputatilor, unde cer demisia lui Ion Iliescu si satisfacerea tuturor revendicarilor pentru care au venit la Bucuresti.
28 septembrie
– In urma dialogului pe care Ion Iliescu a consimtit sa-l poarte cu o delegatie a minerilor condusa de Miron Cozma, se semneaza un comunicat Iliescu – Cozma, care a fost si episodul final a ceea ce s-a numit „a patra mineriada”.
Violentele zilelor mineriadei au facut ca 455 de persoane sa ajunga la spital, iar 50 sa aiba nevoie de internare. S-au inregistrat 3 morti in Bucuresti (Andrei Frumusanu, Aurica Crainiceanu si Nicolae Lazar) si unul (Enea Ionel), in orasul Vulcan.
_________________________
Gabriela Gheorghe, Adelina Huminic – redactori documentare pe probleme politice in cadrul Mediafax Database
Mineriada din 1991
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Termenul de mineriadă nu există în dicționare, dar a apărut în limbajul populației române după revoluția din 1989 și desemna violențele produse de minerii adunați în Piața Revoluției și în Piața Universității. Astfel de manifestații au avut loc în repetate rânduri în București și de fiecare dată au lăsat în urmă morți, răniți și numeroase pagube materiale.
Cuprins
[ascunde]
• 1 Desfășurarea evenimentelor
o 1.1 Cauze
o 1.2 Efecte
• 2 Note
• 3 Referințe
[modifică] Desfășurarea evenimentelor
În 24 septembrie 1991, minerii din Valea Jiului intră în grevă generală și cer primului ministru, Petre Roman, să vină la Petroșani pentru a le aculta problemele. Liderul sindical, Miron Cozma, i-a amenințat pe reprezentanții Guvernului că dacă nu se rezolvă aceste nemulțumiri cît mai repede posibil, ei vin în număr mare la București. Primele acțiuni violente au fost făcute la Petroșani unde au intrat îm primărie și l-au agresat pe subprefectul Ionel Botoroaga și pe directorul Regiei Autonome a Huilei, Benone Costinaș. Apoi au urmat o serie de pagube materiale la Gara din oraș, unde au cerut garnituri de tren pentru a se deplasa la București, dar au fost refuzați.
În dimineața zilei de 25 septembrie, în jurul orei 10.00, minerii din Valea Jiului au ajuns în Gara Băneasa cu mai multe garnituri de tren, în posesia cărora au intrat prin violențe, incendieri. La aflarea veștii că minerii se îndreaptă spre capitală, primul ministru și pseședintele au încercat mai multe manevre de împiedicare a acestora de a ajunge la destinație, însă toate au fost în zadar. Conduși de liderul lor sindical, Miron Cozma, prima oprire au făcut-o în Piața Victoriei unde au cerut o întâlnire cu premierul Petre Roman. Deoarece acesta nu a apărut, și-au schimbat motivul pentru care au venit si au cerut demisia acestuia din funcție. O delegație a minerilor au reușit să vorbească cu primul ministru. Cornel Tomescu, șef sector în cadrul Secretariatului Generlal al Guvernului a declarat că la sosirea în Piața Victoriei, minerii nu erau violenți ”Minerii erau calmi, nu strigau lozinci la adresa Guvernului sau al președintelui și stăteau așezați pe caldarîm.” Un militar, aflat la un etaj al Palatului a aruncat în mijlocul adunării de mineri o grenada lacrimogenă, fapt care a aprins spiritele deja încinse.Au început violențele și atacurile asupra clădirii Guvernului. În acel moment funcționarii care se aflau în clădire au fost evacuați Spre seară minerii, conduți de Cozma, s-au îndreptat spre Televiziunea Română și Piața Universității. Au făcut o vizită la Palatul Cotroceni pentru a discuta cu președintele , Ion Iliescu, condițiile în care se vor retrage. Miron Coza îi cere demiterea premierului în schimbul liniștii din capitală.
În ziua de 26 septembrie minerii ataca cu forțe noi cadirea Guvernului și cer în continuare demieterea Guvernului, crezând că astfel situația lor se va îmbunătăți. Au avut loc discuții cu ușile închise. Miron Cozma amenință ca dacă până la ora 12.00 nu este anunțată demisia premierului, el cheamă 40.00 de sindicaliști din Pipera, acesta adăugând că probabil nimani nu dorește un război civil. La ora 12.00, Alexandru Birlădeanu președintele Senatului, a anunțat la televiziunea publică demiterea Guvernului Roman. Liderul sindical al minerilor le cere acestora să plece acasă pentru ca le-au fost rezolvate revendicările. Cu toate acestea, lucrurile i-au o întorsătură neașteptată. În dupa-amiaza acelei zile, minerii intră în Sala de ședințe a Adunării Deputaților și cer demisia Președintelui Ion Iliescu și rezolvarea tuturor revandicărilor pentru care au venit la București. În cele din urmă s-au potolit și s-au întors în Valea Jiului, cu promisiunea făcută că tot ceea ce au cerut se va rezolva. Două zile mai târziu Miron Cozma și președintele țării Ion Iliescu semnează un comunicat prin care încheie tragicul episod al celei de-a patra mineriadă.
[modifică] Cauze
A patra mineriadă a iczbucnit o dată cu greva generală a minerilor și inițial nu aveau nici un interes de ordin politic. Vroiau doar ca pâinea să fie mai bună și să primescă salam fără soia. La prima vedere aceste lucriri se putea rezolva simplu, fără ca minerii să vină din nou în București. Indiferența autoritățiilor i-a costat.
Demisia guvernului Roman a avut mai multe cauze, însă venirea minerilor în capitală a grăbit acest lucru. Eugen Dijmarescu, ministru al Economiei si Finantelor, a declarat: „Guvernul Roman nu si-a dat demisia la presiunea strazii, ci din alte considerente, de natura politica”. El a adaugat ca „atunci cind s-a pus problema depunerii mandatului, minerii nici nu ajunsesera in Capitala”. Dijmarescu a spus ca la acea data cunostea situatia din Valea Jiului si ca cererile din 1991 ale minerilor erau justificate deoarece o duceau foarte prost, iar cei din conducerea Regiei nu faceau nimic pentru ei si erau interesati numai de bunastarea lor. „Surprinzator, Liga Sindicatelor Minerilor nu a cerut demiterea conducerii Regiei ceea ce ma face sa cred ca este vorba despre o complicitate”, a adaugat Dijmarescu1.
Părerile despre demiterea sau demisia Guvernului Roman sunt împărțite. Unii cerd că Romînia era deja o țară fără guvern în momentul în care minerii au ajuns la la București, alții susțin că lămpașii au avut putere de decizie în acel moment.
[modifică] Efecte
Pe plan național, mineriada a avut efecte negative asupra populației. Oamenii care au văzut și simțit evenimentele din septembrie 1991, îsi amintesc de mineri înarmați cu bâte, topoare, târnăcoape, lanțuri care băteau pe oricine le părea suspect că era împotriva lor. Amenințau si loveau în toate direcțiile. Astfel la plecare au lăsat în urma lor 455 de răniți, dintre care 50 au necesitat spitalizare, și 3 morți din București și unul din orașul Vulcan. După aproape 2 ani de la revoluția din 1989, românii încă mai lupatau împotriva comunismului, pretext pe care l-au folosit și minerii când au organizat cea de-a patra mineriadă.
Pe plan internațional, lucrurile nu au stat mai bine. Investitorii străini au refuzat să își dezvolte afacerile în România și astfel s-au redus locurile de muncă, banii, iar sărăcia era aproape mai mare decât în epoca ceaușistă. Nici țările europene nu mai doreau relații cu țara noastră, pentru ca tot ce se întâmpla era de fapt refuzarea democrației de către Guvern, lucru care ne dezavantaja
Mineriada din 1991
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Termenul de mineriadă nu există în dicționare, dar a apărut în limbajul populației române după revoluția din 1989 și desemna violențele produse de minerii adunați în Piața Revoluției și în Piața Universității. Astfel de manifestații au avut loc în repetate rânduri în București și de fiecare dată au lăsat în urmă morți, răniți și numeroase pagube materiale.
Cuprins
[ascunde]
• 1 Desfășurarea evenimentelor
o 1.1 Cauze
o 1.2 Efecte
• 2 Note
• 3 Referințe
[modifică] Desfășurarea evenimentelor
În 24 septembrie 1991, minerii din Valea Jiului intră în grevă generală și cer primului ministru, Petre Roman, să vină la Petroșani pentru a le aculta problemele. Liderul sindical, Miron Cozma, i-a amenințat pe reprezentanții Guvernului că dacă nu se rezolvă aceste nemulțumiri cît mai repede posibil, ei vin în număr mare la București. Primele acțiuni violente au fost făcute la Petroșani unde au intrat îm primărie și l-au agresat pe subprefectul Ionel Botoroaga și pe directorul Regiei Autonome a Huilei, Benone Costinaș. Apoi au urmat o serie de pagube materiale la Gara din oraș, unde au cerut garnituri de tren pentru a se deplasa la București, dar au fost refuzați.
În dimineața zilei de 25 septembrie, în jurul orei 10.00, minerii din Valea Jiului au ajuns în Gara Băneasa cu mai multe garnituri de tren, în posesia cărora au intrat prin violențe, incendieri. La aflarea veștii că minerii se îndreaptă spre capitală, primul ministru și pseședintele au încercat mai multe manevre de împiedicare a acestora de a ajunge la destinație, însă toate au fost în zadar. Conduși de liderul lor sindical, Miron Cozma, prima oprire au făcut-o în Piața Victoriei unde au cerut o întâlnire cu premierul Petre Roman. Deoarece acesta nu a apărut, și-au schimbat motivul pentru care au venit si au cerut demisia acestuia din funcție. O delegație a minerilor au reușit să vorbească cu primul ministru. Cornel Tomescu, șef sector în cadrul Secretariatului Generlal al Guvernului a declarat că la sosirea în Piața Victoriei, minerii nu erau violenți ”Minerii erau calmi, nu strigau lozinci la adresa Guvernului sau al președintelui și stăteau așezați pe caldarîm.” Un militar, aflat la un etaj al Palatului a aruncat în mijlocul adunării de mineri o grenada lacrimogenă, fapt care a aprins spiritele deja încinse.Au început violențele și atacurile asupra clădirii Guvernului. În acel moment funcționarii care se aflau în clădire au fost evacuați Spre seară minerii, conduți de Cozma, s-au îndreptat spre Televiziunea Română și Piața Universității. Au făcut o vizită la Palatul Cotroceni pentru a discuta cu președintele , Ion Iliescu, condițiile în care se vor retrage. Miron Coza îi cere demiterea premierului în schimbul liniștii din capitală.
În ziua de 26 septembrie minerii ataca cu forțe noi cadirea Guvernului și cer în continuare demieterea Guvernului, crezând că astfel situația lor se va îmbunătăți. Au avut loc discuții cu ușile închise. Miron Cozma amenință ca dacă până la ora 12.00 nu este anunțată demisia premierului, el cheamă 40.00 de sindicaliști din Pipera, acesta adăugând că probabil nimani nu dorește un război civil. La ora 12.00, Alexandru Birlădeanu președintele Senatului, a anunțat la televiziunea publică demiterea Guvernului Roman. Liderul sindical al minerilor le cere acestora să plece acasă pentru ca le-au fost rezolvate revendicările. Cu toate acestea, lucrurile i-au o întorsătură neașteptată. În dupa-amiaza acelei zile, minerii intră în Sala de ședințe a Adunării Deputaților și cer demisia Președintelui Ion Iliescu și rezolvarea tuturor revandicărilor pentru care au venit la București. În cele din urmă s-au potolit și s-au întors în Valea Jiului, cu promisiunea făcută că tot ceea ce au cerut se va rezolva. Două zile mai târziu Miron Cozma și președintele țării Ion Iliescu semnează un comunicat prin care încheie tragicul episod al celei de-a patra mineriadă.
[modifică] Cauze
A patra mineriadă a iczbucnit o dată cu greva generală a minerilor și inițial nu aveau nici un interes de ordin politic. Vroiau doar ca pâinea să fie mai bună și să primescă salam fără soia. La prima vedere aceste lucriri se putea rezolva simplu, fără ca minerii să vină din nou în București. Indiferența autoritățiilor i-a costat.
Demisia guvernului Roman a avut mai multe cauze, însă venirea minerilor în capitală a grăbit acest lucru. Eugen Dijmarescu, ministru al Economiei si Finantelor, a declarat: „Guvernul Roman nu si-a dat demisia la presiunea strazii, ci din alte considerente, de natura politica”. El a adaugat ca „atunci cind s-a pus problema depunerii mandatului, minerii nici nu ajunsesera in Capitala”. Dijmarescu a spus ca la acea data cunostea situatia din Valea Jiului si ca cererile din 1991 ale minerilor erau justificate deoarece o duceau foarte prost, iar cei din conducerea Regiei nu faceau nimic pentru ei si erau interesati numai de bunastarea lor. „Surprinzator, Liga Sindicatelor Minerilor nu a cerut demiterea conducerii Regiei ceea ce ma face sa cred ca este vorba despre o complicitate”, a adaugat Dijmarescu1.
Părerile despre demiterea sau demisia Guvernului Roman sunt împărțite. Unii cerd că Romînia era deja o țară fără guvern în momentul în care minerii au ajuns la la București, alții susțin că lămpașii au avut putere de decizie în acel moment.
[modifică] Efecte
Pe plan național, mineriada a avut efecte negative asupra populației. Oamenii care au văzut și simțit evenimentele din septembrie 1991, îsi amintesc de mineri înarmați cu bâte, topoare, târnăcoape, lanțuri care băteau pe oricine le părea suspect că era împotriva lor. Amenințau si loveau în toate direcțiile. Astfel la plecare au lăsat în urma lor 455 de răniți, dintre care 50 au necesitat spitalizare, și 3 morți din București și unul din orașul Vulcan. După aproape 2 ani de la revoluția din 1989, românii încă mai lupatau împotriva comunismului, pretext pe care l-au folosit și minerii când au organizat cea de-a patra mineriadă.
Pe plan internațional, lucrurile nu au stat mai bine. Investitorii străini au refuzat să își dezvolte afacerile în România și astfel s-au redus locurile de muncă, banii, iar sărăcia era aproape mai mare decât în epoca ceaușistă. Nici țările europene nu mai doreau relații cu țara noastră, pentru ca tot ce se întâmpla era de fapt refuzarea democrației de către Guvern, lucru care ne dezavantaja.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: